27 decembrie 2009

Blogul meu are adresă nouă

Mi-am mutat blogul la o nouă adresă: http://emiliasercan.blogspot.com. Pentru moment vechea adresă a blogului, cu care v-aţi obişnuit deja, va funcţiona în paralel cu cea nouă. După 10 ianuarie, când voi reveni în Bucureşti, voi da drumul site-ul www.emiliasercan.ro, proaspăt înregistrat, pe care abia aştept să-l lansez.

26 decembrie 2009

Afacerile trecute şi prezente ale noilor miniştri

În noul guvern Boc doar trei miniştri nu au avut niciodată o firmă: Emil Boc, Mihail Dumitru şi Teodor Baconschi. Ceilalţi miniştri au experimentat cum e să fii acţionar într-o societate comercială, unii dintre ei fiind şi acum prosperi oameni de afaceri, alţii renunţând între timp la firmele deţinute în trecut. Câţiva miniştri sunt concuraţi în zona de business de consoartele sau copiii lor, care s-au dovedit a fi pricepuţi în ale afacerilor.

De departe, cel mai implicat în zona afacerilor este Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor. Deţine opt firme şi un PFA, iar alte două firme ale sale, Leader High-Tech SRL şi Tipo Trading SRL, se află în lichiare. Deşi an de criză, Vlădescu şi-a deschis în 2009 o firmă, V.K.T. Environment SRL, şi un PFA, Vlădescu Sebastian Teodor Gheorghe PFA. Actualul ministru şi-a înfiinţat alte două firme anul trecut: Rom-Offset Management & Production SRL şi Team Delta Proiect SRL. Sebastian Vlădescu deţine părţi sociale în alte cinci firme: Lord Expert Consult SRL, Ecologic All Pro SRL, Aqua Financial Consulting SRL, P.V.B. Euroconsulting SRL şi Boss Construcţii Consulting SRL. În trecut, Vlădescu a mai fost acţionar sau administrator în alte 20 de firme dintre cele mai diverse: Petromservice SA, controlată indirect de Sorin Ovidiu Vîntu, Upetrom 1 Mai SA, controlată de milionarul Gabriel Comănescu, BCR SA sau CEC SA.

Ministrul Economiei, Adrian Videanu, deţine acţiuni în trei firme: Secon SA, Equity Invest SA şi Titan Mar SA. Vicepreşedintele PDL este acţionar indirect şi la Marmosim SA prin intermediul Titan Mar SA. Mioriţa Videanu, soţia lui Adriean Videanu, are acţiuni şi părţi sociale la patru firme: Ada Promotion Development SRL, Di – Anne Design SRL, Titan Mar SA şi Renaşterea Creditului Românesc-Credit Bank SA Sucursala Vaslui.

Fostul şi actualul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, a fost în trecut acţionar sau administrator la nu mai puţin de 15 societăţi comerciale. Avocat de profesie, Predoiu a fost asociat la cabinetul de avocatură al socrului său, Călin Zamfirescu, dar s-a ocupat şi de afaceri diverse, de la bănci, la consultanţă şi lactate.

Proaspăt intrat în guvern ca ministru al Sănătăţii, Cseke Attila deţine în prezent părţi sociale la o firmă, Consacs SRL, iar în trecut s-a ocupat de administrarea Electrocentrale Oradea SA. Colegul său de partid, Kelemen Hunor, devenit ministru al Culturii, are părţi sociale tot într-o singură firmă: Media Net SRL.

Democrat liberalul Daniel Funeriu, ministru al Educaţiei, a cochetat în trecut cu afacerile. Acesta a înfiinţat în 2002 o firmă, Techro SRL, a cărei activitate este întreruptă temporar în acest moment. Elena Udrea, colega de partid şi de guvern a lui Funeriu, deţine părţi sociale într-o firmă, Dalli Internaţional Co SRL. Udrea a mai fost implicată în trecut în alte două firme: Elan Group SRL şi New Global Investments SRL, ambele radiate în acest moment. Acţionar acum în doar patru firme, Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea, a mai fost acţionar sau administrator în alte 25 de firme.

Potrivit Registrului Comerţului, Gabriel Oprea, ministrul Apărării, nu deţine acţiuni în nicio companie în acest moment, însă în trecut şi-a exersat din plin calităţile de om de afaceri. Oprea a fost acţionar sau administrator în nu mai puţin de nouă firme.

Gabriel Sandu, fostul şi actualul ministru al Comunicaţiilor, are în prezent părţi sociale într-o singură societate comercială, Maximus Grup SRL. Înainte de a se apuca serios de politică, Gabriel Sandu a fost un om de afaceri foarte activ. Acesta a fost acţionar sau administrator în nu mai puţin de 26 de societăţi comerciale.

Laszlo Borbely
nu se mai ocupă acum de afaceri, însă a făcut-o în trecut. Acesta a deţinut părţi sociale la Galopp SRL, iar la Ecomaster – Servicii Ecologice SRL a fost doar administrator. Borbely a fost partener de afaceri cu actualul său coleg de guvern, vicepremierul Marko Bela. Pe lângă Gallop SRL, Marko Bela a mai avut o societate, Editura Mentor SRL, din care s-a retras.

Noul ministru al Muncii, Mihai Şeitan, nu mai face afaceri personale de ceva vreme. Acesta a fost asociat sau administrator în opt firme, însă s-a retras din toate: Aldot Management SRL, Sintofarm SA, Guild-Broker de Asigurare SRL, Social Consult SRL, Generalcom SA, Proco SRL, Zeuss SRL.

Radu Berceanu figurează în acest moment la Registrul Comerţului cu două firme, Avi SRL, aflată în funcţiune, şi Parky SRL, în dizolvare. Prin Avi SRL, Berceanu este acţionar în firma R.M.C. SRL. Ministrul Transporturilor a fost acţionar într-o altă companie: Rhea Prod SRL, iar soţia sa, Mihaela, a fost şi ea implicată în firmele Pietra SRL şi Piscine Solare SRL, afaceri trase acum pe linie moartă. Retraşi în plan secund, frâiele afacerilor în familia Berceanu au fost luate de cei doi copii, Andrei şi Victor, asociaţi în şase firme: Avi SRL, Vaber Invest Group SRL, La Birotique & Co SRL, Oto Engineering SRL şi Sphinx Millenium Grup, înfiinţată anul acesta.

Un alt greu al PDL nu se mai ocupă acum de afaceri, dar a făcut-o până să ajungă în prima linie a politicii. Este vorba de Vasile Blaga, ministrul de Interne. Acesta a fost asociat sau administrator în Transgex SA, Mobimod SRL, Confort Astra Import Export SRL, Supermod Impex SRL, Cema SA.

Cu ce se ocupă firmele în care sunt sau au fost acţionari actualii miniştri, cine sunt sau cine au fost partenerii de afaceri ai acestora, citiţi într-un episod viitor.

Finanţatorii din guvern

Doi miniştri din noul guvern Boc se află printre cei care au finanţat în 2008 cu bani partidele din care provin. Unul este de la PDL, altul din UDMR. Lor li se adaugă un al treilea ministru, de la PDL, care nu a donat bani în nume personal partidului, însă a făcut-o un membru al familiei sale.

Kelemen Hunor, noul ministru al Culturii şi fost candidat la preşedinţie din partea UDMR, a donat o sumă destul de consistentă în 2008. El a contribuit cu 34.800 de lei la campaniile electorale locale şi parlamentare ale Uniunii. Suma de bani este justificată de veniturile lui Kelemen, care a încasat în 2008 peste 72.000 de lei ca parlamentar şi peste 67.000 de lei ca salariat al UDMR.

Gabriel Sandu, fostul şi actualul ministru al Comunicaţiilor, se află printre donatorii PDL. Acesta a contribuit cu suma de 12.300 de lei la campaniile din 2008 ale democrat-liberalilor, veniturile sale pe 2008 fiind de peste 55.000 de lei.

Elena Udrea nu a donat direct niciun leu către PDL, dar a făcut-o soţul său, Dorin Cocoş. Acesta a contribuit în 2008 cu suma de 130.000 de lei la campania electorală pentru alegerile parlamentare, atunci când soţia sa a candadidat la Camera Deputaţilor într-un colegiu din Bucureşti. Donaţia lui Cocoş este una dintre cele mai mari făcute de o persoană fizică către PDL. În 2008, Elena Udrea a avut venituri de peste 93.000 de lei, iar Dorin Cocoş a încasat din dividende şi salariu peste 611.000 de lei.

Zăpoare pe Bistriţa

Vremea s-a încălzit brusc, iar sloiurile de gheaţă au luat-o la vale pe râul Bistriţa. După ce luni noaptea au fost -18 grade, vremea s-a încălzit treptat în zilele care au urmat. În Ajun şi de Crăciun a plouat ca într-o zi de vară. Podurile de gheaţa de pe Bistriţa au început să se topească şi s-au desprins de undeva din zona comunei Iacobeni, iar acum le dau emoţii celor care case în aval de Vatra Dornei.


Foto: Mediafax

Aş vrea să ningă

De Crăciun a plouat. S-a topit şi ultimul strat de zăpadă rămăs după ce a tot plouat zilele trecute. E ciudat să vezi asfaltul la Vatra Dornei de Crăciun. Ştiu însă că aici se pot întâmpla multe peste noapte....

24 decembrie 2009

Crăciun fericit!

E Ajunul!

Am împodobit un pom ecologic la Bucureşti, pe care l-am lăsat să petreacă singur Crăciunul. Abia aştept să împodobesc un brăduţ natural spre seară, când copii vor cânta colinde pe la uşi.

23 decembrie 2009

Revoluţia mea de la Vatra Dornei

Am aflat devreme că se întâmplă ceva la Timişoara. Mătuşa din America ne trimisese un pachet prin rudele unei cunoştine din Timişoara, iar tatăl meu, care s-a dus să-l recupereze, a fost prins acolo de Revoluţie. A fost la un pas să mă ia şi pe mine, însă a aflat că urma să am teză la mate şi a renunţat în ultimul moment.

Vestea că Timişoara s-a răsculat împotriva dictatorului ne-a venit prin telefon. Mama mea nu s-a mai desprins de radio în zilele care au urmat. Eram obişnuită să o văd ascultând Europa Liberă şi Vocea Amercii cu radioul pus pe maşina de spălat Albalux, pe care îl ascundea imediat în maşină dacă bătea cineva la uşă. Atunci a lăsat la o parte orice precauţie.

Câteva zile, Ticu nu a putut pleca spre casă pentru că oraşul fusese închis. Niciun tren nu mai intra sau ieşea din Timişoara. Îngrijorarea crescuse dramatic după ce am aflat de la Europa Liberă că la Timişoara au murit oameni împuşcaţi. Pe 19 spre 20 noaptea a reuşit şi Ticu să ajungă acasă. Era marcat de experienţa Timişoara, de rafalele de gloanţe care nu au încetat două nopţi la rând şi de străzile pline de sânge pe care militarii şi pompierii le spălau dimineaţa, când se crăpa de ziuă, cu tunurile cu apă.

Era la prânz, în data de 21 decembrie, când o vecină s-a năspustit la noi în casă şi ne-a spus să deschidem televizorul. Mitingul de la Bucureşti, prin care Ceauşescu vroia să-şi confirme poziţia şi să înfiereze „manifestările huliganice” de la Timişoara, scăpase de sub controlul puterii politice. Puterea poporului începea să prindă viaţă. Din mulţime se auzeau deja fluierături şi huiduieli. Era începutul Revoluţiei la Bucureşti.

A doua zi, pe 22 Decembrie, Revoluţia a ajuns în felul ei şi la Vatra Dornei. Vreo trei duzini de oameni au intrat în Primărie, l-au alungat pe primar din biroul său, au dat foc la tablourile şi cărţile lui Ceauşescu şi au spart câteva geamuri şi vitrine. Au fluturat steaguri găurite pe străzile oraşului, strigând „Libertate” şi „Victorie”.

Evenimentele care au urmat le-am trăit în faţa televizorului, încă neîncrezătoare că tot ce văd poate fi adevărat. Era sfârşitul disidenţei mele, începută în luna octombrie când am refuzat în faţa clasei să mai fiu şef de grupă. O disidneţă inconştientă până la un punct, de elev de clasa a şaptea, care nu mai vroia să participe la plenare, întruniri de partid şi slăviri colective ale „Tovarăşului”. Refuzul mi-a adus destule neplăceri, pe care la acea vreme nu le înţelegeam şi care acum mi se par absurde. Revoluţia a venit la timp pentru mine şi mi-a şters definitiv dorinţa de până atunci de a fugi în America.

Moşul mi-a adus o drujbă!

S-a dus vremea zorzonelelor şi gablonţurilor pe care le primeam în dar! Moşul joacă tare anul ăsta. Mi-a făcut cadou o drujba! :-)))

Christmas time!

Una dintre cele mai frumoase melodii de Crăciun este a lui Elvis Presley. Enjoy!

O, brad frumos!

Vatra Dornei are pom. Pentru o secundă l-am bănuit pe primar ca ar fi fan Universitatea Craiova, însă cred mai degrabă că are vederi futuriste. Că tot veni vorba, eu sunt fan Univeristatea Craiova.

22 decembrie 2009

Jurnal de "vatradornez". Tăiatul porcului

Nici bine nu şi-a dezlipit dimineaţa genele îngheţate de gerul nopţii că m-am trezit ca să merg la tăiatul porcului, la Iacobeni. Au trecut ceva ani de când am ţopăit ultima oară prin frig aşteptând să mămânc o bucată de şoric călduţ, abia desprins de pe burta porcului.

Aşa se vede Obcina Mestecănişului din curtea lui Paul, gazda noastră.



Nea' Mitică a dovedit deja porcul, iar Răzvan, fiul său, ia aminte.


Porcul este urcat pe o bară ca să i se scurgă sângele şi ca să fie tăiat mai bine.


Paul este avizat în ale pârlitului de porc. :-))


Iar un porc fără Mac şi fără internet la coada lui, nu e porc. :-)))

21 decembrie 2009

Gorbaciov era să vină

Nu ştiu care sunt motivele reale pentru care Mihail Sergheevici Gorbaciov nu mai vine la gala Zece pentru România organizată de Realitatea TV. În opinia mea, orice PR competent l-ar fi sfătuit să decline invitaţia, în condiţiile în care data galei Zece pentru România s-a modificat din prima parte a lunii decembrie în data de 21 decembrie. Mi-ar place să cred că lui Gorbaciov i s-a părut nepotrivit să fie prezent în România în exact ziua în care se comemorează 20 de ani de la izbucnirea Revoluţiei la Bucureşti şi primii români morţi în Capitală. Ziua de 21 decembrie este ziua care a însemnat începutul sfârşitului pentru regimul comunist şi pentru Nicolae Ceauşescu şi are o semnificaţie deosebită pentru noi, românii.

Cu siguranţă, vizita lui Gorbaciov de acum nu ar fi semănat deloc cu cea din mai '87, când "poporul vecin şi prieten" l-a întâmpinat cu miile la aeroport şi i-a "pavat" calea spre centrul Bucureştiului.

20 decembrie 2009

Acasă!

Am ajuns la Vatra Dornei, după un drum lung şi obositor. Este pentru prima dată după zece ani în care voi petrece acasă şi Crăciunul, şi Anul Nou. Gaşca de "vatradornezi" a început deja să se adune, ceea ce ma face să anticipez multe revederi, întâlniri, petreceri. It's so good to be home!

Vatra Dornei, here I come!

Astăzi plec acasă, la Vatra Dornei. Cu maşina. Ştiu, va fi un drum lung, dar mai ştiu că pot să mă bazez pe Radu, un şofer şi un prieten minunat. Şi pot sa mă bazez şi pe maşina lui. :-)))

18 decembrie 2009

Coşmarul de pe şosele, plătit cu peste un miliard de euro – partea a II-a

EXCLUSIV. Anul trecut, Ministerul Transporturilor condus de liberalul Ludovic Orban a gândit o nouă strategie pentru salvarea drumurilor naţionale - contractele multianuale pentru reparaţii, întreţinere şi deszăpezire. Întreţinerea tuturor drumurilor naţionale din România pentru perioada 2008 – 2011 a încăput pe mâna unor firme cu puternică susţinere politică. Companiile lui Dorinel Umbrărescu, Nelu Iordache, Dan Besciu şi Sorin Vulpescu, Theodor Berna, Florin Diaconu, Gheorghe Cusă, Ovidiu Tender, Marian Fişcuci, cu toţii apropiaţi de câte un partid politic, au încheiat în 2008 contracte pentru întreţinerea multianuală a drumurilor, în pachetul de servicii fiind inclusă şi deszăpezirea.

Contractele încheiate de firmele deţinute de cei numiţi mai sus cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România (CNADNR) ajung la peste 1,1 miliarde de euro. În schimbul acestor bani, firmele ar trebui să asigure în intervalul 2008 – 2011 lucrări pentru întreţinerea drumurilor naţionale, marcaje, servicii de pază, servicii de curăţenie specializate şi servicii de deszăpezire.

O simplă privire peste lista de câştigători arată că licitaţiile au fost câştigate de companii cu puternică susţinere politică, abonate la contracte pe bani publici, indiferent de culoarea guvernelor care s-au succedat după 2000. La nivel naţional, cele mai multe contracte au fost câştigate de consorţiul UMB Spedition, patronat de omul de afaceri Dorinel Umbrărescu. Firma acestuia a obţinut nu mai puţin de 13 contracte de întreţinere multianuală a drumurilor din tot atâtea Secţii Naţionale de Drumuri (SND). Este vorba despre SND Oradea - contract în valoare de 76.813.652 lei, SND Satu Mare - contract în valoare de 45.423.520 lei, SND Baia Mare - contract în valoare de 54.450.431 lei, SND Târgu Mureş - contract în valoare de 346.656.357 lei, SND Miercurea Ciuc - contract în valoare de 206.013.042 lei, SND Bacău - contract în valoare de 102.563.819 lei, SND Bârlad - contract în valoare de 102.563.819 lei, SND Botoşani, 85.577.171 lei, SND Câmpulung Moldovenesc - contract în valoare de 52. 285.210 lei, SND Focşani - contract în valoare de 141.068.602 lei, SND Galaţi - contract în valoare de 45.838.569 lei, SND Iaşi - contract în valoare de 86.531.789 lei, SND Piatra Neamţ - contract în valoare de 245.217.279 lei, SND Suceava - contract în valoare de 60.265.870 lei.

Toate aceste sume de bani adunate ajung la o valoare impresionantă, de peste 1,5 miliarde de lei noi, echivalentul a circa 400 de milioane de euro. Calculele arată că firma lui Dorinel Umbrărescu, numit de presă „regele asfaltului”, a obţinut mai mult de o treime din întreaga sumă alocată pentru întreţinerea multianuală a drumurilor naţionale. Contractele lui Umbrărescu vin după o perioadă de „secetă”, în care firma acestuia a avut închis robinetul banilor publici, comparativ cu perioada 2001 - 2004. În perioada guvernării Adrian Năstase, Spedition UMB a obţinut contracte de peste 325 de milioane de euro, iar patronul ei s-a aflat printre sponsorii PSD. În 2005, imediat după ce PSD a pierdut alegerile, Umbrărescu declara că l-a votat pe Traian Băsescu, însă asta nu i-a ajutat prea mult.

Contractele pe care a reuşit să le mai încheie în perioada 2005 – 2007 au fost obţinute de la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, la conducerea căreia s-a aflat în perioada 2005 – 2008 Dorina Tiron, în prezent directorul CNADNR, cu care Umbrărescu are o comunicare foarte bună. Adevărata revenire în liga jucătorilor importanţi din asfalt s-a produs în 2008, când Spedition UMB a încheiat nouă din cele 13 contracte de întreţinere multianuală cu SND-uri aflate sub conducerea directă a Dorinei Tiron. Drumurile cu cele mai mari probleme zilele acestea în privinţa deszăpezirii au fost în Moldova, adică exact pe segmentul controlat de Spedition UMB.

Pe locul doi în topul firmelor care au obţinut contracte de la CNADNR pentru întreţinerea multianuală a drumurilor, inclusiv pentru deszăpezire, se află Tehnologica Radion şi Delta ACM 93, firme aflate în sfera de influenţă a PDL. Prima este controlată de Theodor Berna, cea de-a doua de Florin Diaconu. Cele două firme, care s-au asociat într-un consorţiu pentru aceste contracte, au obţinut şase înţelegeri juridice: SND Brăila - contract în valoare de 80.040.000 lei, SND Buzău - contract în valoare de 139.067.872 lei, SND Ialomiţa - contract în valoare de 75.440.000 lei, SND Călăraşi - contract în valoare de 82.340.000 lei, SND Constanţa - contract în valoare de 179.400.000, SND Tulcea - contract în valoare de 102.120.000 lei. Totalul este de 651.507.872 lei, echivalentul a circa 165 de milioane de euro. Despre contractele obţinute de Tehnologica Radion şi Delta ACM 93 în judeţele Constanţa şi Tulcea voi scrie pe larg în viitor.

O altă firmă din zona PDL care a obţinut contracte pe vremea ministrului Ludovic Orban este Euroconstruct Trading 98, patronată de Sorin Vulpescu şi Dan Besciu, foşti parteneri de afaceri cu Dorin Cocoş, soţul Elenei Udrea. Firma a obţinut două contracte, de la SND Cluj - contract în valoare de 70.699.987 lei şi de la SND Târgovişte - contract în valoare de 108.486.879 lei. Valoarea totală a celor două înţelegeri juridice ajunge la 179.186.668 de lei, echivalentul a circa 45 de milioane de euro.

Şi firmele cu susţinere PSD au obţinut contracte de întreţinere multianuală. Firma în care mama senatorului PSD Cătălin Voicu a fost acţionară aproape patru ani, Gecor SRL, a obţinut două contracte, unul de la SND Bucureşti Sud - contract în valoare de 110.797.472 lei, altul de la SND Târgu Jiu - contract în valoare de 152.206.510 lei. Valoarea totală a acestora este de 263.003.982 lei, echivalentul a peste 65 de milioane de euro.

Compania deţinută de prietenul lui Liviu Dragnea, vicepreşedinte PSD şi preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman a obţinut contractul de întreţinere multianuală de la SND Alexandria. Este vorba despre un contract în valoare de 120.362.973 de lei, echivalentul a peste 30 de milioane de euro.
Printre firmele care au mai obţinut contracte de întreţinere multianuală pentru perioada 2008 – 2011 de la CNADNR se mai numără Romprest, deţinută de Florian Walter, fost Buşcă, cumătru cu Miron Mitrea, SIRD Timişoara, patronată de Ovidiu Tender, sponsor al PSD în trecut, Argecom, patronată de Gheorghe Axinte, care şi-a construit multe afaceri cu sprijinul PSD. Nu în ultimul rând, printre societăţile comerciale care au obţinut astfel de contracte se numără şi Romstrade, patronată de Nelu Iordache, un om de afaceri aflat într-o deschisă relaţie de prietenie cu ministrul care a gândit strategia „multianualelor”, Ludovic Orban.

17 decembrie 2009

Caţavencu, ruşinică!

Colegii de la Academia Caţavencu, pe care îi ştiu că nu sunt fanii mei, scriu într-un articol din numărul de astăzi şi despre afacerile de zeci de milioane de euro ale mamei senatorului Cătălin Voicu. Datele la care fac ei referire au fost scrise de mine şi publicate aici, în premieră şi exclusivitate, în data de 29 octombrie. Problema este că în Caţavencu nu este citat blogul meu, ci este citat Hotnews.ro, unde articolul nu a apărut niciodată, nici ca atare, nici preluat în vreun alt articol. Chiar dacă unele dintre articolele mele de pe blog au fost preluate de Hotnews.ro, nu a fost şi cazul celui despre Gherghina Voicu, mama senatorului Voicu, care la 67 de ani s-a apucat de afaceri cu asfalt.

Coşmarul de pe şosele, plătit cu peste un miliard de euro – partea I

EXCLUSIV. Prima zăpadă a paralizat întreg sistemul de transport rutier din România. Oameni blocaţi în propriile maşini rămase înzăpezite, bolnavi la care ambulanţele nu au mai ajuns, localitaţi întregi izolate, în care curentul electric nu mai este funcţional. Aşa arată România după o zi şi o noapte în care a nins fără întrerupere. Dacă ar fi să judecăm după contractele de sute de milioane de euro încheiate pentru deszăpezirea drumurilor, nu ar fi trebuit să vedem o ţară întreagă îngropată sub nămeţi, în care nu se mai poate circula aproape deloc. Mai sunt două două zile până începe week-end-ul, perioadă în care mulţi români şi-au făcut calcule pentru a pleca în concediu, vacanţă sau la rude pentru a petrece sărbătorile de iarnă.

Afacerile cu zăpadă au băgat zeci, dacă nu chiar sute de milioane de euro, de-a lungul vremii, în buzunarele unor firme agreate de Ministerul Transporturilor şi de Compania Naţională de Autostrazi şi Drumuri din România (CNADNR). Contractele de deszăpezire au fost implementate pe vremea ministeriatului lui Miron Mitrea, când serviciile CNADNR au fost externalizate pentru că direcţiile care se ocupau cu astfel de servicii au fost desfiinţate fiind considerate prea costisitoare. Modelul lui Mitrea a fost preluat de toţi cei trei miniştri care i-au urmat.

Anul trecut, Ministerul Transporturilor condus de liberalul Ludovic Orban a gândit o nouă strategie pentru salvarea drumurilor naţionale - contractele multianuale pentru reparaţii şi întreţinere, la care s-a adăugat şi deszăpezirea. La nivelul celor 7 direcţii subordonate, CNADNR a organizat licitaţii pentru lucrările de întreţinere şi reparaţii pe drumurilor naţionale pe o durată de patru ani, între 2008 - 2011. Valoarea contractelor încheiate este una uriaşă, de peste 1,1 miliarde de euro.

Florin Dascălu, fostul director al Direcţiei de Întretinere şi Administrare din CNADNR, demis ieri de Radu Berceanu, ministrul interimar al Transporturilor, declara acum câteva luni că „această abordare a fost gândită în cursul anului 2007 şi a apărut din necesitatea de a asigura o viabilitate a reţelei de drumuri naţionale”. Deşi în interiorul CNADNR se recunoştea neoficial că aceste lucrări de întreţinere multianuală, care include şi partea de deszăpezire, ar fi fost mult mai ieftine dacă erau făcute în regie proprie, funcţionarii de acolo au fost nevoiţi să implementeze viziunea ministrului de atunci, Ludovic Orban.

Astfel, lucrările pentru întreţinerea drumurilor naţionale, marcajele, serviciile de pază, serviciile de curăţenie specializate şi serviciile de deszăpezire au fost gândite ca pachete de servicii pe care CNADNR le-a scos la licitaţie în 2008. Drumurile naţionale aflate pe raza Secţiilor Naţioanle de Drumuri din cadrul Direcţiilor Regionale de Drumuri Publice - structuri aflate în componenţa CNADNR -, au fost incluse în acele pachete de întreţinere multianuală. Licitaţiile organizate pe parcursul anului trecut au fost câştigate de firmele cu susţinere politică, indiferent de culoarea partidului care le-a sprijinit mai mult, ştiindu-se, de altfel, că aceste firme au cotizat consistent de-a lungul timpului pentru campaniile electorale a tuturor partidelor.

Companiile lui Dorinel Umbrărescu, Dan Besciu şi Sorin Vulpescu, Theodor Berna, Florin Diaconu, Gheorghe Cusă, Ovidiu Tender, Marian Fişcuci, cu toţii apropiaţi de câte un partid politic, au încheiat anul trecut contracte pentru întreţinerea multianuală a drumurilor, pentru o perioadă de patru ani, inclusiv pentru deszăpezire. Contractele încheiate de firmele deţinute de cei numiţi mai sus ajung, cum spuneam, la peste 1,1 miliarde de euro. Cât a revenit fiecarei companii, cine a luat cele mai multe contracte şi alte amănunte, citiţi în partea a doua.

16 decembrie 2009

Impresionant!


foto: PROSPORT

Aşa a omagiat galeria FC Timişoara eroii Revoluţiei, morţi în decembrie 1989 în oraşul de pe malul Begăi. Gestul galeriei este nemaipomenit! Respect, Timişoara!

15 decembrie 2009

Războiul filmelor, văzut diferit la Realitatea TV

Cele două filme de senzaţie ale ultimelor două săptămâni - Băsescu lovind un copil, Geoană luând o şpagă -, au fost tratate diferit din punct de vedere editorial de Realitatea TV. Dacă în cazul lui Traian Băsescu orice prudenţă profesională a fost dată la o parte, în cel al lui Geoană s-a folosit atâta precauţie câtă e necesară pentru o astfel de informaţie.

Cazul Băsescu

În debutul campaniei electorale pentru turul doi la prezidenţiale apare filmuleţul care îl înfăţişa pe Traian Băsescu lovind un copil. Nu mai reiau dedesubturile poveştii. Le ştiţi deja, sau le puteţi reciti aici. Ştirea prezentată obsesiv în jurnalele şi ediţiile speciale de la Realitatea TV spunea că „Imagini care îl arată pe Traian Băsescu lovind un copil au apărut aseară pe internet”. Nu că Băsescu ar fi lovit sau că Băsescu pare a lovi un copil. Din capul locului, îndoiala profesională cu privire la autenticitatea filmului nu a existat, ci a existat certitudinea.

Acesta este intro-ul ştirii citite în acele zile de prezentatorii RTV.
Campania pentru turul II al alegerilor prezidenţiale a început cu lovituri sub centură. Imagini care îl arată pe Traian Băsescu lovind un copil au apărut aseară pe internet. Scena a fost filmată în 2004, în timpul unui miting electoral la Ploieşti. După ce iniţial a spus că nu mai ţine minte ce s-a întâmplat atunci, Traian Băsescu a declarat apoi că NU a lovit nici un copil, niciodată”.

Cazul Geoană
Lucrurile s-au schimbat radical două săptămâni mai târziu, adică ieri, când pe internet a apărut un film în care Mircea Geoană primeşte 5.000 de euro de la o femeie pentru asigurarea „unui loc eligibil” în Parlament. Echilibrul şi prudenţa au fost folosite la redactarea ştirii despre Mircea Geoană: „O astfel de înregistrare, în care o femeie îi oferă un teanc de bani unei persoane care pare a fi liderul PSD Mircea Geoană, a apărut pe internet”. De această dată nu există certitudini, ci multă îndoială. Profesională.

Acesta este intro-ul ştirii citite ieri de prezentatorii RTV.
Campania electorală a luat sfârşit, dar moda filmelor mai mult sau mai puţin compromiţătoare despre politicieni continuă. O astfel de înregistrare, în care o femeie îi oferă un teanc de bani unei persoane care pare a fi liderul PSD Mircea Geoană, a apărut pe internet”.

14 decembrie 2009

Cât a donat oficial Ana Birchall la PSD

Speculaţiile legate de femeia care îi dă cei 5.000 de euro lui Mircea Geoană în filmuleţul apărut astăzi pe internet se învârt în jurul Anei Birchall. O apropiată a lui Mircea Geoană până în vara anului trecut, Birchall a dispărut oarecum de pe scena publică după apariţia unui filmuleţ în care o femeie care semăna cu aceasta îi făcea sex oral unui bărbat într-o maşină. Atunci se vorbea de faptul că protagoniştii erau Ana Birchall si Mircea Geoană. Acele imagini au scos-o pe tuşă pe Ana Birchall, la acea vreme vorbindu-se de faptul că a fost lucrată de gruparea lui Marian Vanghelie care dorea postul de ministru al Educaţiei pentru Cati Andronescu, pentru că în partid se contura o susţinere tot mai puternică din partea lui Geoană ca Birchall să preia acel portofoliu.

Femeia a făcut o expertiză a filmului, care spune că nu ea este în acea scenă sexuale, însă asta nu i-a ajutat prea mult, fiind trasă pe linie moartă. Aflată în cărţi pentru un colegiu de deputat în judeţul Vaslui, Birchall a fost trimisă să candideze în dispora, unde se stie bine că PSD-ul nu are nicio şansă de câştig. Şi nu a avut nicio şansă. Cu toate acestea, Birchal a donat anul trecut, oficial, o sumă mai mult decât consistentă către PSD. Din datele de la Monitorul Oficial reiese că Ana Birchall a donat 90.000 de lei, într-o singură tranşă, în data de 25 iunie 2008. Cei 90.000 de lei sunt echivalentul a 25.000 de euro, având în vedere că un euro era în iunie anul trecut în jur de 3,6 - 3,7 lei.

Acum, dacă Birchall a dat partidului mai mulţi bani decât cei înregistraţi oficial, doar ea ştie. Având în vedere umilinţa publică la care a fost supusă din cauza jocurilor interne din PSD nu este exclus să fi decis să se răzbune sau să aibă şi ea un film cu care să-şi negocieze o în viitor o poziţie în partid. Evident, asta în varianta în care am presupune că ea este cea care îi dă cei 5.000 de euro lui Geoană în filmuleţul lansat azi pe piaţă. Cei 90.000 de lei donaţi oficial de Birchall sunt justificaţi de veniturile soţului său, un om de afaceri englez. Veniturile familiei Birchall au fost verificate de mine în cadrul documentării pentru filmul-anchetă "Donaţii fără acoperire".

La Geoană se marcă banu'

Mircea Geoană a găsit cele mai năstruişnice explicaţii acum câţiva ani când s-a scris în presă că are bani în conturi pe care nu îi poate justifica cu salariile încasate de-a lungul anilor. Un calcul făcut la acea vreme arăta că familia Geoană ar fi trebuit să nu cheltuiască niciun leu niciodată şi tot nu ar fi reuşit să strângă banii depuşi în cont, circa 200.000 de euro.

Acum patru zile treceam în revistă zvonurile care circulau despre conţinutul casetei cu Mircea Geoană. Prima variantă era despre nişte bani primiţi de la o femeie. Informaţiile mele erau că Geoană o ajutase pe acea femeie să se angajeze, drept mulţumirea aceasta plasându-i nişte bani. Imaginile apărute azi pe bloguri arată, dacă nu sunt trucate, că preşedintele PSD ia bani de la o femeie. Bani luaţi nu drept recompensaă pentru un loc de muncă, ci pentru asigurarea unui loc eligibil la alegeri. Cel mai probabil la alegerile parlamentare de anul trecut.



Că se dau bani negri în campaniile electorale nu este o noutate pentru nimeni. Acum o lună am făcut public filmul "Donaţii fără acoperire", în care am arătat că circa o sută de politicieni au donat la partide sume de bani mai mari decât veniturile realizate într-un an. Acum ANI şi Parchetul General îi anchetează pe acei o sută de politicieni proveniţi din PSD, PDL şi PNL.

13 decembrie 2009

Pentru aducere aminte

Am postat în ultima lună mai multe filmuleţe care prezentau vizitele făcute de cuplul Ceauşescu în unele ţări "prietene", sau ale unor şefi de stat (folosesc şi eu limbajul vremii) în România. Eu una vreau să îmi aduc aminte de acea perioadă doar pentru a mă bucura de ceea ce e România acum, cu bunele şi relele ei.

11 decembrie 2009

Cătălin Voicu, „timpanul” de la Cotroceni

Distanţa de la fotoliul de ministru de Interne la poziţia de învinuit penal nu a fost prea mare pentru Cătălin Voicu. În ianuarie, numele său a fost vehiculat ca posibil viitor ministru de Interne. Susţinut puternic de Marian Vanghelie, conectat la serviciile secrete, cu amici sau „cunoştinţe” conectate la lumea interlopă, Voicu nu a ajuns ministru fiind învins de jocurile politice din interiorul PSD. Dar a fost ales vicepreşedinte al Comisiei de Apărare din Senat. Cătălin Voicu este fost general SPP, fost consilier al preşedintelui Ion Iliescu pentru probleme de Ordine Publică şi Siguranţă Naţională şi un om cu multe relaţii foarte sus-puse: foşti şefi de stat, foşti şefi de Parchet General, procurori, şefi şi generali din serviciile secrete, politicieni influenţi şi interlopi temuţi.

Imediat după ce Cătălin Vociu a fost dus la DNA pentru audieri, Ion Iliescu s-a exprimat în termeni duri în legătură cu acest lucru: „revoltător" şi "inacceptabil". "Este expresia manifestării unui stat poliţienesc. Este revoltător şi inacceptabil", a declarat Iliescu pentru la Realitatea TV.
De unde vine această reacţie imediată a lui Ion Iliescu? Este ea explicată de faptul că Voicu a fost consilier al preşedintelui Ion Iliescu pentru probleme de Ordine Publică şi Siguranţă Naţională? Citind printre rândurile unei declaraţii pe care mi-a dat-o senatorul Cătălin Voicu în luna octombrie, când am scris, în exclusivitate, despre afacerile de zeci de milioane de euro ale septuagenarei sale mame, cred că se pot găsi şi alte explicaţii. Ancheta despre afacerile mamei lui Voicu poate fi citită aici.

Ce îmi spunea Cătălin Voicu? Că l-a cunoscut în zilele Revoluţiei din ’89 pe Ion Iliescu, atunci când pentru câteva zile a asigurat telecomunicaţiile speciale pentru Cabinetul 1 în care tocmai se instalase Ion Iliescu după fuga lui Ceauşescu.
În decembrie 1989, Revoluţia română m-a prins în Batalionul Marelui Stat Major, batalion de transmisiuni, care deservea legăturile României în Tratatul de la Varşovia, eu fiind ofiţer de transmisiuni al armatei române. Şeful meu de la vremea respectivă (n.m. – actualul general Dumitru Iliescu) a primit ordin de la mai marii Armatei să se prezinte cu mai multe echipaje, din care echipaje de pe autospeciale, conduse de un ofiţer pentru deservirea legăturilor radio pe unde scurte şi ultrascurte din clădirea Comitetului Central, pentru că atunci nu mai funcţiona nicio legătură. Fiind ofiţer de transmisiuni, am fost solicitat să asigur legăturile radio din punctul de comandă, respectiv din Cabinetul numărul 1”, susţinea Voicu.

Voicu mai spunea că a asistat la tot ceea ce s-a petrecut la acel moment în Cabinetul numărul 1, de la crearea „guvernului de 22 de minute” a lui Ilie Verdeţ până la instalarea definitivă a lui Ion Iliescu în fruntea FSN-ului.
După acel guvern de 22 de minute s-au succedat mai multe construcţii politice. Atunci l-am cunoscut prin colegii mei de la Ministerul Apărării Naţionale, pe Ion Iliescu. Am fost remarcat atât de conducerea armatei, eram un simplu locotenent de 24 de ani, cât şi de Ion Iliescu, şi am fost însărcinat să preiau pe linie militară Parchetul General”, mai spunea Cătălin Voicu.

După Revoluţie, Cătălin Voicu a rămas împreună cu şeful lui de atunci, generalul Dumitru Iliescu, lângă Ion Iliescu. Din 1990 şi până în 1996 a lucrat la Cotroceni, iar cariera lui a fost de-a dreptul fulminantă din perspectiva evoluţiei. La 38 era deja general, a fost consilierul pe probleme de Ordine Publică şi Siguranţă Naţională a lui Ion Iliescu din 2000 până în 2004, apoi a fost ales deputat pe listele PSD, iar din 2008 este senator. Voicu are doar 44 de ani.

Despre cariera sa se spune că a fost clădită pe relaţiile făcute în perioada Revoluţiei, dar şi pe informaţiile obţinute în acea perioadă, când practic a controlat Parchetul General din punct de vedere al asigurării telecomunicaţiilor după care s-a mutat la Cotroceni. Tot de atunci detează şi legăturile sale cu diverşi procurori. Legăturile lui Voicu cu lumea interlopă se spune că au fost clădite prin ajutorul în rezolvarea unor dosare penale şi protecţia asigurată anumitor grupări infracţionale din Bucureşti, Ilfov şi Giurgiu. Prietenia sa cu Marian Vanghelie se spune că a fost consolidată tot de o intervenţie în zona justiţiei, Voicu fiind cel care l-ar fi ajutat pe primarul Sectorului 5 să scape de unele dosarele penale deschise pe numele acestuia.

10 decembrie 2009

Zvonistică despre casete post-campanie

Update. Sever Voinescu a negat la Realitatea TV că respectiva casetă ar avea un conţinut sexual.

Declaraţia lui Horia Roman Patapievici din presa spaniola despre o presupusă casetă compromiţătoare care îl are pe Mircea Geoană drept protagosnist, a relansat bursa zvonurilor despre conţinutul acesteia. Până acum, la mine, au ajuns trei variante.
1.Că Mircea Geoană ar fi fost filmat în timp ce primea un plic de la o domnişoară care îi mulţumea pentru că a ajutat-o să se angajeze. Fata îi spune când îi întinde plicul şi ceva de genul: „Sper să fiţi mulţumit de ce e acolo”.
2.Că Mircea Geoană ar fi protagonistul filmuleţului care a rulat anul trecut în care o femeie brunetă, cu părul lung - care la acel moment s-a presupus a fi Ana Birchall -, îi face sex oral unui bărbat. Zvonurile spun că mai există o parte a acelei filmări în care se vede faţa bărbatului, care ar fi Mircea Geoană. În momentul în care a apărut anul trecut acel film s-a speculat că protagoniştii ar fi Ana Birchall şi Mircea Geoană.

În piaţă se mai vorbeşte şi despre o a treia casetă, care nu îl are drept protagonist pe Mircea Geoană, însă filmarea ar arată felul în care se poate ajunge deputat în PSD. Zvonurile spun că un fost deputat, care a candidat pentru un nou mandat anul trecut, dar care nu a fost ales, şi-a cerut înapoi banii daţi ilegal PSD şi nu donaţi, vreo 200.000 de euro. Situaţia s-a lăsat cu scandal, iar cineva a înregistrat discuţia. Se mai spune că la această casetă se referea Traian Băsescu atunci când a declarat la OTV că nu a dorit să o facă publică pentru că „Este o problemă internă a PSD. Ei se filmează între ei, apoi se vând". Zvonurile mai spun că deputatul care şi-a cerut banii înapoi ar fi fiul unuia dintre cei mai temuţi adversari ai lui Traian Băsescu.

09 decembrie 2009

Planul diabolic din laboratoarele PSD

Decişi să joace cartea fraudării alegerilor cu orice risc, prin orice mijloace, la cel mai înalt nivel în interiorul PSD s-a decis ca propriile metode de fraudare să fie puse la bătaie şi să fie atribuite PDL, susţine o sursă a mea din interiorul PSD. Cu alte cuvinte, tot ceea ce a folosit PSD-ul ca „sistem de furt şi de fraudare şi de cumpărare a voturilor”, aşa cum spunea Victor Ponta acum două zile, să fie trecut pe lista de dovezi ce vor fi depuse zilele acestea la Curtea Constituţională pentru a demonstra că PDL-ul a fraudat alegerile.

Când au realizat că nu vor putea să demonstreze o fraudă masivă a PDL, cineva din conducerea PSD a venit cu această soluţie, riscantă, însă considerată fezabilă. Sursa mea susţine că argumentul suprem pentru acceptarea acestei manevre a fost faptul că nu se va putea demonstra niciodată cu cine au votat cei incriminaţi că au comis infracţiuni electorale, chiar dacă ei au votat PSD şi şi-au riscat pielea în numele PSD. În plus, a fost luat în calcul şi faptul că PDL-ul nu va merge pe cartea fraudării alegerilor, va avea o atitudine necombativă, ceea ce înseamnă că toate acuzaţiile de fraudă vor putea fi contabilizate în numele lor.

Ca strategie de inducere în eroare a opiniei publice şi pentru a se da o tentă de credibilitate acestei strategii, Dan Nica a fost trimis ieri într-o conferinţă de presă ca să arate public unde s-au comis fraudele: în zone controlate de PDL, cum ar fi Sectorul 3 ar Bucureştiului, dar şi în străinătate, acolo unde s-a votat masiv cu PDL-ul. Am încercat deja să stau de vorbă cu Viorel Hrebenciuc, denumit şi sforarul PSD, dar şi cu Victor Ponta, cel care spunea acum două zile că „sistemul lor (n.m. – al PDL) a funcţionat mai bine”. Nu mi-au răspuns la telefon. Nici din tabăra PDL nu am reuşit să contactez încă pe cineva pentru un comentariu.

Pentru aducere aminte, iată ce spunea Victor Ponta luni dimineaţa, în jur de ora 11,00, în faţa intrării în sediul PSD.
Victor Ponta: E foarte clar că am câştigat la vot, dar la ei sistemul a funcţionat mai bine....
Reporter: Ce înseamnă că sistemul a funcţionat mai bine? Care sistem?
V.P.: Sistemul de furt şi de fraudare şi de cumpărare a voturilor. Ştiam asta, ştiam că ne batem cu ei în felul ăsta.....Şi atunci sistemul lor a fost mai bun
Rep.: Dacă spuneţi că sistemul lor de fraudă a funcţionat mai bine, înseamnă că şi dumneavostră aţi avut unul?
V.P.: Aţi pus o întrebare care vă face cinste....

O contestaţie ca şi respinsă

Acum două zile, după ce Biroul Electoral Central (BEC) a anunţat rezultatul final al votului, mă aştetam să-l văd pe Traian Băsescu într-o declaraţie publică anunţându-şi victoria, aşa cum a făcut în 2004, imediat după anunţul BEC. Nu a scos niciun cuvânt până acum. Nu s-a proclamat învingător.

E adevărat, PSD-ul a ieşit luni la prânz cu declaraţii publice că vor contesta alegerile, ceea ce este, în mod evident, motivul pentru care Traian Băsescu nu şi-a arogat încă victoria. De ce această strategie? Greu de zis. Ar fi câteva variante, sau niciuna din ele:
1. vrea să arate că s-a schimbat sau poate campania electorală chiar l-a schimbat şi nu mai vrea să se autoexpună criticilor
3. vrea să poată spune, după votul Curţii Constituţionale a României (CCR)
că este un preşedinte legitim, confirmat de CCR

Acum două zile, de la ora nouă dimineaţa am scris că PSD–ul va merge pe cartea fraudării alegerilor şi că vor contesta alegerile. A fost intuiţie, fără să am o informaţie concretă la bază. Între timp, alegerile chiar au fost contestate. La Curtea Constituţională. Există voci printre jurişti, cum că PSD-ul s-a adresat cui nu trebuia. Ioan Stanomir, doctor în Drept şi profesor la Universitatea Bucureşti, a declarat ieri pentru HotNews.ro: "PSD s-a grăbit, problemele de contencios electoral trebuie adresate birourilor electorale şi BEC, nu Curţii Constituţionale".

De partea cealaltă, dinspre Curtea Constituţională vine azi un semnal interesant, în condiţiile în care este cunoscută discreţia acestor judecători. Astăzi, ziarul Gândul îl citează pe Ion Predescu, judecător la Curtea Constituţională a României şi fost senator PSD: “Toată lumea crede că, în materie electorală, dacă s-au săvârşit infracţiuni sau contravenţii, dacă au votat unii de două ori, alţii de nouă ori, gata, se anulează alegerile. Nu se anulează, ci se pedepsesc cei care au încălcat legea. Iar dacă aceste nereguli însumate duc la influenţarea ordinii sau au determinat câştigătorul finalei, atunci concluzia e cu totul alta. Numai în aceste condiţii Curtea poate constata şi dispune anumite măsuri", spune Predescu.

Asta înseamnă că, nu contează numărul „camioanelor cu probe” aduse de PSD-ul dacă ele nu arătă că s-au fraudat peste 70.000 de voturi. Altfel, acele „camioane de probe” nu vor fi decât eventuale dovezi că cineva a comis infracţiuni electorale. Aşa că, oricâţi foşti membri sau apropiaţi ai PSD numără Curtea Constituţională, sunt aprope sigură că aceştia vor respinge contestaţia PSD.

08 decembrie 2009

EXCLUSIV: Averea lui Ionuţ Costea, sub ancheta Agenţiei Naţionale de Integritate

Averea lui Ionuţ Costea (49), cumnatul lui Mircea Geoană, se află în sub ancheta Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI). Surse din interiorul instituţiei au confirmat pentru blogdeinvestigatii.blogspot.com faptul că inspectorii de integritate verifică felul în care şi-a constituit averea Ionuţ Costea. Acesta şi-a făcut publică declaraţia de avere în luna februarie, când a fost numit preşedinte şi CEO al Eximbank.

Funcţia la Eximbank a fost obţinută de Costea la cererea expresă a lui Mircea Geoană, după ce PSD a intrat la guvernare alături de PDL în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2008. Eximbank este deţinută şi controlată de stat prin AVAS. Costea a completat formularul, aşa cum prevede legea, însă declaraţiile sale de avere şi de interese, dar şi a celorlalţi membri din conducerea Eximbank, nu au fost postate pe site-ul băncii, aşa cum prevede legea Agenţiei Naţionale de Integritate. Biroul de presă al Eximbank a refuzat să-mi pună la dispoziţie o copie a declaraţiilor de avere a lui Ionuţ Costea şi a celorlalţi membri ai Consiliului de Administraţie a Eximbank, când documentele au fost solicitate oficial. Cu toate acestea, acum o săptămână, declaraţia de avere a fratelui Mihaelei Geoană a făcut publică, în exclusivitate, pe blogdeinvestigatii.blogspot.com.

Costea, plătit de statul român cu un salariu de 20.760 de euro lunar ca preşedinte al Eximbank, deţine o avere impresionantă, dobândită în decursul unei perioade de timp în care mai mult a fost angajat la stat decât la privat. Înainte de anii 2000, acesta a ocupat funcţii publice, fiind secretar de stat în Ministerul Finanţelor, din 2000 până în 2004 a fost director adjunct la BERD, după care până în 2008 a fost preşedintele Raiffeisen Banca pentru Locuinţe, o scurtă perioadă din 2008 a lucrat la Emporiki Bank, iar la începutul acestui an a fost numit preşedinte al Eximbank.

Ceea ce atrage atenţia cel mai mult în declaraţia de avere a lui Ionuţ Costea sunt datoriile de circa trei milioane de euro pe care le-a făcut anul trecut şi care au ca termen scadent anul acesta şi anul viitor. Acesta a făcut în 2008 un împrumut de 1.477.500 de euro, bani luaţi de la Unicredit Ţiriac Bank şi pe care trebuie să-i restituie până în 2010. Cumnatul lui Mircea Geoană a mai făcut două împrumuturi anul trecut, unul de 1.168.000 de euro şi altul de 200.000 de euro. Banii au fost luaţi de la societăţi nebancare şi au ca termen de rambursare anul 2009.

Din ce bani au fost restituite toate aceste împrumuturi este greu de precizat, deoarece Ionuţ Costea nu precizează valoarea sumelor care reprezintă veniturile sale, în dreptul acestora fiind trecut „conform fişă fiscală”. Acesta a încasat anul trecut venituri ca preşedinte al Reiffeisen Banca pentru Locuinţe, de la Emporiki Bank, unde a lucrat câteva luni, şi a primit îndemnizaţii pentru consiliile de adminsitraţie de la Romgaz şi Cuprom, iar soţia sa a avut venituri ca director adjunct la Deutsche Bank.

Chiar şi cu salariul lunar de 20.760 de euro pe care îl încasează, la care dacă ar fi să se adauge unul la fel de consistent încasat de soţia sa, Ionuţ Costea nu ar avea cum să acopere împrumuturile făcute pe un an sau pe doi, a căror valoare totală se ridică la 2.845.500 de euro. Cel puţin nu din veniturile afişate, de director de bancă şi din îndemnizaţiile încasate pentru participarea la cele două consilii de administraţie.

Ce alte bunuri mai deţine Ionuţ Costea puteţi citi aici.

Update. Articolul a fost preluat azi de Hotnews.ro

07 decembrie 2009

Presa nu decide preşedintele

Ca mulţi alţi jurnalişti, susţin şi eu că această campanie a fost cea mai dură şi murdară din câte am trăit. Cea din 2004 îmi pare acum cel mult incitantă. În afara celebrelor stenograme PSD, nimic nu a „tulburat” atunci o presă aservită şi îngenuncheată de PSD şi Adrian Năstase.

Traian Băsescu nu a fost un preşedinte comod, nici inspirat, poate prea impulsiv şi prea decis să-şi spună părerea despre orice. S-a expus excesiv de mult în cei cinci ani, fapt care într-o măsură destul de mare i-a dăunat pentru ca adversarii săi politici au speculat fiecare declaraţie, şi pentru care o anumită parte a presei l-a atacat constant. Au fost momente când nu a ştiut să tacă, când nu a avut tact, când a girat oameni care nu meritau asta. A greşit (cazul Ticu Dumitrescu –CNSAS), a deranjat (susţinerea şefului DNA), a atacat (mogulii şi o parte a presei), dar a jucat cartea omului politic.
Omul politic Traian Băsescu mi-a strârnit multe trăiri în ultimii cinci ani. De la respect la furie şi dezamăgire. În această campanie electorală mi-a câştigat aprecierea.

Cinci ani a avut împotriva lui o televiziune care a funcţionat precum picătura chinezească. După cinci ani în care a fost personaj principal negativ la Antena 3 la o oră de maximă audienţă, vara aceasta împotriva lui Băsescu s-au adăugat Realitatea TV, la modul vizibil, şi TVR, prin ignorarea preşedintelui şi apoi a candidatului Băsescu. Traian Băsescu a intrat în campania electorală având împotriva lui cea mai importantă parte a presei. A fost atacat cu cazul Hayssam, cu aşa-zisele afaceri cu armament ale fratelui său, membrii PDL apropiaţi preşedintelui au fost luaţi la rând de dezvăluiri de presă legitime sau nu chiar în campania electorală, iar ceea ce credeam că va fi lovitura de graţie, filmul cu copilul lovit, a fost plasat în penultima săptămână de campanie cu scopul de a-l scoate de pe scena politică.

În ciuda acestor lovituri devastatoare, Băsescu a ieşit preşedinte. Sper că lucrul ăsta va reprezenta o lecţie cel puţin pentru patronii şi şefii de presă: votul cetăţenilor decide preşedintele şi nu o televiziune sau un trust. Nimic nu va şterge comportamentul unor instituţii de presă şi al unor jurnalişti, însă sper şi cred că unele dintre ele vor reveni la decenţa profesională de dinainte de a se angaja în schimbarea preşedintelui.

De la Traian Băsescu aştept un singur lucru: să arate că a învăţat ceva din experienţă ultimilor cinci ani şi a campaniei electorale.

Teza fraudării alegerilor

Update2. Delegaţia OSCE anunţă că în turul doi al alegerilor prezidenţiale "în general s-au respectat angajamentele faţă de OSCE şi alte standarde internaţionale pentru alegeri democratice, libertăţile politice fundamentale, mediul de campanie competitiv şi administrarea eficientă a alegerilor".

Update 1. PSD contestă alegerile. Anunţul abia a fost făcut de Liviu Dragnea, vicepreşedinte PSD. Cred că lucrurile vor fi nu interesante, aşa cum spuneam la ora 11,00, ci vor lua o turnură, sper să nu fie un cuvânt mare, periculoasă.

De la ţopăiala lui Mircea Geoană de aseară până la fraudarea alegerilor pe care o va anunţa astăzi PSD nu e decât anunţul Biroului Electoral Central (BEC) cum că alegerile au fost câştigate de Traian Băsescu. La acest moment sunt deja centralizate voturile din 99,1% din secţiile de votare. După ora 14,00, când BEC va anunţa rezultatele, este de aşteptat ca PSD să facă o conferinţă de presă în care să anunţe fraudarea alegerilor.

De ce nu cred în această teză? Simplu, pentru că aseară Mircea Geoană şi liderii PSD nu au pomenit niciun cuvânt în discursurile lor de învingători despre fraudă. De ce Mircea Geoană nu a pomenit aseară nimic despre fraudă? De ce nu a spus că victoria sa ar fi fost şi mai categorică dacă alegerile nu ar fi fost fraudate de PDL? De ce Viorel Hrebenciuc, aflat la butoanele partidului şi ale campaniei lui Geoană, nu a pomenit aseară nimic despre fraudă?

E de aşteptat ca PSD-ul să marşeze puternic pe această teză. Probabil s-a dat deja comandă către reprezentanţi ai partidului în secţiile de votare să conteste anumite rezultate, să nu semneze procese verbale, şi nu ar fi exclus să fie depusă o contestaţie pentru anularea alegerilor la nivel naţional. Iar dacă se va face asta nu va fi de dragul jocului politic, ci pentru că anumite tabere din interiorul PSD au nevoie de timp să se regrupeze în condiţiile în care pierderea alegerilor va însemna retragerea unor lideri.

În acest moment, Cozmin Guşă dă declaraţii în faţa sediului PSD din Kiseleff. Anunţă, cum mă aştptam, fraudarea alegerilor: "Băsescu şi ai lui au lucrat la ce se pricep mai bine, fraudarea alegerilor". Ion Iliescu spune şi el că e ceva "suspect" cu diferenţa dintre rezultatul exit-poll-ului şi rezultatul anunţat de BEC! Şi, cu plăcere vă anunţ, Adrian Năstase vorbeşte acum, încâlcit, cu o faţă luminoasă, aproape radiind, în poarta din fier forjat a sediului din Kiseleff: "Acuzaţiile de fraudă sunt întemeiate"! A spus-o şi el!

Va fi o zi interesantă. Urmează zile interesante.

Partitura zilei: fraudă!

Primul semn dinspre social-democraţi că ceva e în neregulă cu rezultatul alegerilor anunţat aseară de exit-poll-uri a venit la ora cinci azi dimineaţă. Toţii greii PSD, sub comanda lui Viorel Hrebenciuc, erau în şedinţă la sediul din Kiseleff, iar rezultate de la numărătoarea paralelă făcută de PSD nu mai fuseseră date publicităţii de la ora două. Ce puneau la cale şefii din PSD la ora cinci dimineaţa? Strategia de după, adică de după ce Biroul Electoral Central avea a anunţa că Traian Băsescu a ieşit învingător, ceea ce la acea oră era deja clar din numărătoarea păralelă. Frauda, fraudă, fraudă, fraudă. Asta se va "cânta" azi şi zilele viitoare la unison de ce cei care aseară clamau victoria lui Mircea Geoană. Fapt ce a început deja să se audă din vocea fiecărui membru PSD care apare la televizor.

06 decembrie 2009

Votul ca o loterie

Am votat deja. Am fost cetăţean jucător. Apoi am jucat la 6/49. Era mai multă lume la secţia de votare decât la agenţia Loto de la parterul blocului meu. Aşa că mi-am zis să îmi încerc norocul, că deh, cine ştie? În plus, cine ştie ce va fi diseară, cine ştie ce va fi în următorii cinci ani? În tot cazul, votul de azi e ca o loterie. Iar motivele sunt, cred, destul de clare pentru toţi.

Nu am deschis încă televizorul şi aş vrea nici să nu o fac până pe la ora 21,00. Nu mai pot să văd că orice bâlbă a unui preşedinte de secţie de votare, că orice chefliu care l-a petrecut pe Moş în avans şi că orice babă analfabetă este contabilizată la tentativă de fraudă. Şi nu mai vreau să aud de la corespondenţii de la faţa locului că românii nu au votat încă pentru că sunt la biserică, că nu au votat după ce au ieşit de la biserică pentru că s-au dus să mănânce de prânz şi aşa mai departe.

05 decembrie 2009

Ancheta post factum, specialitatea justiţiei noastre

Când cineva ajută o persoană care a comis o infracţiune, se consideră că împiedică realizarea actului de justiţie. În termeni juridici, lucrul ăsta se numeşte favorizarea infractorului. Când nu declari informaţiile pe care le deţii despre comiterea unei infracţiuni se numeşte tăinuire. Ambele sunt prevăzute şi sancţionate de Codul Penal. Nicolae Popa s-a aflat timp de opt ani pe lista celor mai mari infractori căutaţi de poliţie. Astăzi, aflăm din Evenimentul zilei că Parchetul General a deschis joi un dosar de cercetare pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa, dosar în care se va verifica modul în care Nicolae Popa a părăsit România, iar mai multe persoane urmează să fie audiate săptămâna viitoare.

Nu am îndoieli că informaţia dată de EVZ este corectă. Însă întrebarea mea este cum de un astfel de dosar se deschide post factum? Adică timp de opt ani de zile nu a existat un dosar care să ancheteze modul în care a plecat Nicolae Popa din ţară? Sinceră să fiu, în contextul în care la nivelul Poliţiei Române se ştia încă din 2002 că Popa se află în Jakarta, cred că şi nişte domni poliţişti ar cam trebui să fie invitaţi la audieri zilele viitoare la Parchetul General. Iar dacă lucrurile ar funcţiona corect în instituţiile statului, la nivelul Ministerului de Interne ar trebui să se constituie o comisie de cercetare a poliţiştilor care au anchetat cazul Popa şi care s-au făcut că nu ştiu că el se află în Indonezia. Nu de alta, însă noi contribuabilii, cei care îi plătim pe dumnealor, cred că trebui să ştim cum a fost instrumentat/gestionat cazul Nicolae Popa. Iar printre contribuabili se află şi vreo 300.000 de păgubiţi în dosarul FNI.

04 decembrie 2009

Poliţia Română s-a făcut că-l caută timp de şapte ani pe Nicolae Popa

O adresă semnată acum şapte ani de comisarul şef Jenică Arion, fostul şef al Direcţie de Cercetări Penale, făcută publică azi de Curentul, arată că la nivelul conducerii Poliţei Române se ştia încă din 2002 despre faptul că Nicolae Popa se afla în Indonezia. Şefii actuali ai Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) şi ai Biroului Naţional Interpol spun că poliţia şi-a făcut datoria şi l-au căutat pe Nicolae Popa. În alte state, însă. Dar nu în Indonezia, în condiţiile în care prezenţa sa certă fusese semnalată acolo încă din 2001, atunci când Popa a cerut personal prelungirea paşaportului la Ambasada României la Jakarta.

Aşa se face să adresele trimise de Interpolul românesc către organizaţia-mamă dădeau ca piste de căutare mai multe ţări. Mihai Friptu, şeful Biroului Naţional Interpol România susţine: „Acţiunea a fost făcută pe baza informaţiilor de la noi. Nu pot să vă spun mai multe. La nivelul anilor 2002 – 2007, la nivelul Interpol au existat mai multe informaţii că urmăritul internaţional Popa Nicolae se poate afla pe teritoriul mai multor state, nu numai în Indonezia. În momentul în care am avut aceste informaţii, Biroul Naţional Interpol a luat legătura cu birourile internaţionale corespondente, nu numai din Indonezia, semnalând posibila prezenţă a urmăritului pe teritoriul mai multor state, atât europene, cât şi de pe alte continente”.

Şi fostul şef de la Cercetări Penale, Jenică Arion, îşi aduce aminte tot de Suedia.
Rep: Cum aţi aflat că Popa se află în Indonezia?
J.A.: Mă credeţi că nu mai ţin minte? Sunt şapte ani. Probabil că a rezultat din anchetă. Ancheta nu o făceam singur, o făceam cu Parchetul General, cu un colectiv mai larg de ofiţeri.
Rep: Care a fost procedura urmată când aţi aflat că este în Jakarta?
J.A.: Am informat Interpolul ca să facă demersuri ca să îl găsească, să îl dea în urmărire internaţională, că aşa era procedura. Cred că adresa aceea era de natură să stabilească mai exact unde se află, pentru că la momentul respectiv se spunea ba că e in Suedia, ba că e nu ştiu unde, şi cred că a venit o informaţie că e la Jakarta şi i-am canalizat pe cei competenţi să desfăşoare activitaţile în zonă. Deci efectiv nu pot să vă spun cu certitudine ce s-a intâmplat atunci pentru ca au intervenit multe.
Rep: Nu e aşa mare întârzierea cu care a fost prins dacă se ştia din 2002 că e acolo?
J.A.: Şi ce dacă au trecut şapte ani? Alţii nu au fost prinşi niciodată.

Chiar aşa, Nicolae Popa a fost prins, în sfârşit, însă între timp ancheta şi procesul în dosarul FNI s-au încheiat, fără ca Nicolae Popa să fi fost audiat, iar Sorin Ovidiu Vîntu a fost scos de sub urmărire penală de procurorul Irinel Păun încă din 2004. Circumstanţele reţinerii lui Nicolae Popa la Jakarta nu sunt cunoscute de şeful IGPR, Petre Tobă, cel puţin la nivel declarativ: „Nu cunosc detaliile prin care domnul Popa a fost reţinut la Jakarta. Ştiu doar că am primit un mesaj de la Biroul Internaţional Interpol prin care eram anunţaţi că a fost depistat şi reţinut. În baza mesajului primit am sesizat Curtea de Apel şi Ministerul Justiţiei. De aici, misiunea nostră s-a cam încheiat. Aşteptăm să vedem ce se va decide la Tribunalul Municipiului Bucureşti şi la Ministerul Justiţiei”.

Este de aşteptat că până după alegeri să nu fie făcută nicio declaraţie referitoare la contribuţia concretă a Poliţiei Române în reţinerea lui Popa, dacă ea a existat, locul şi modul în care a fost reţinut acesta. În urmă cu câţiva ani, Sov spunea cu o mare siguranţă de sine că Popa nu va fi prins niciodată, dând de înţeles că bunul său prieten şi-ar fi schimbat înfăţişarea.

03 decembrie 2009

Duminică voi fi cetăţean jucător

Mircea Geoană a declarat în seara asta că nu-şi mai aduce aminte de Revoluţie pentru că era prea tânăr. În 1989, Mircea Geoană avea 31 de ani, o facultate terminată şi era însurat deja. Avea şi o mamă soacră care se pretinde chiar a fi fost revoluţionară. Cu toate acestea, Mircea Geoană nu îşi mai aduce aminte de Revoluţie.

Eu aveam 13 ani în 1989 şi îmi amintesc prea bine acele zile şi nopţile pline de bucurie şi de tristeţe. Şi îmi aduc aminte de sutele de morţi din acele zile, iar cel mai bine îmi aduc aminte de mărturiile tatălui meu care în acele zile s-a aflat, întâmplător, în Timişoara. Pentru că intrarea în şi din Timişoara a fost blocată în 15, 16 şi 17 decembrie, tatăl meu a fost nevoit să mai rămână câteva zile acolo. În crucea dimineţii, mergea la gară să vadă dacă s-a dat drumul la trenuri să iasă din oraş. Pe străzi, când oraşul se odihnea sub ploaia de gloanţe, pompierii şi soldaţii spălau străzile de sânge cu furtunurile cu apă.

Probabil că discuţiile lui Mircea Geoană cu mama sa soacră, cea care posedă un certificat de revoluţionar, nu au inclus şi amintiri legate de Revoluţie. Probabil alte lucruri au fost mai importante pentru cei doi: casele obţinute de Margareata Costea de la stat, susţinerea lui Mircea Geoană pentru a obţine un mandat de ambasador, accederea în funcţii cît mai importante în partid şi guvern.

Duminică voi fi cetăţean jucător şi voi vota, iar ştampila o voi pune cu gândul la Revoluţie, la ceea ce a fost acum 20 de ani la Timişoara şi Bucureşti.

Despre averea cumnatului lui Mircea Geoană, pe Hotnews.ro

Articolul pe care l-am publicat ieri despre impresionanta avere a lui Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, a fost preluat azi de Hotnews.ro. Articolul este publicat sub titlul "Declaraţia de avere a lui Ionuţ Costea: Cât câştigă, cu cât se împrumută şi cât a agonisit cumnatul lui Geoană". Informaţiile despre averea considerabilă adunată de fratele Mihaelei Geoană sunt publicate în premieră, ieri pe blogul meu, azi, preluate de Hotnews.ro.

02 decembrie 2009

Update. Băsescu boicotat de televiziunile de ştiri?

Luni, pe 30 noiembrie, după ce conferinţa de presă a lui Traian Băsescu nu a fost transmisă în direct nici de Antena 3, nici de Realitatea TV, scriam despre un posibil boicot al celor două televiziuni la adresa candidatului PDL, şi chiar de o posibilă înţelegere a conducerii celor două trusturi de a nu mai transmite live declaraţiile lui Băsescu. Articolul îl puteţi citi aici.

Evenimentul zilei scrie şi el despre un boicot politic al celor două televiziuni de ştiri îndreptat împotriva lui Traian Băsescu, care este tratat diferit de candidatul Mircea Geoană. "Jurnaliştii de la Realitatea TV şi Antena 3 au primit ordin ca, până pe 6 decembrie, mediatizarea lui Traian Băsescu să fie redusă la minimum, susţin surse din cele două televiziuni", scrie EVZ. Întreg articolul poate fi citit aici.

Datoriile şi restituirile suspecte ale lui Ionuţ Costea

Ionuţ Costea (49), cumnatul lui Mircea Geoană, plătit de statul român cu un salariu de 20.760 de euro lunar ca preşedinte al Eximbank, deţine o avere impresionantă, dobândită în decursul unei perioade de timp în care mai mult a fost angajat la stat decât la privat. Înainte de anii 2000, acesta a ocupat funcţii publice, fiind secretar de stat in Ministerul Finanţelor, din 2000 până în 2004 a fost director adjunct la BERD, după care până în 2008 a fost preşedintele Raiffeisen Banca pentru Locuinţe, o scurtă perioadă din 2008 a lucrat la Emporiki Bank, iar la începutul acestui an a fost numit preşedinte al Eximbank.

Costea (49) a fost numit preşedinte al Eximbank în luna februarie, la cererea expresă a lui Mircea Geoană, după ce PSD a intrat la guvernare alături de PDL în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2008. Eximbank este deţinută şi controlată de stat prin AVAS. În calitatea de preşedinte şi CEO al Eximbank, Costea a fost nevoit să-şi facă publică declaraţia de avere. Acesta a completat formularul, aşa cum prevede legea, însă declaraţia sa de avere şi a celorlalţi membri din conducerea Eximbank nu au fost postate pe site-ul băncii, aşa cum prevede legea Agenţiei Naţionale de Integritate. Ionuţ Costea nu a putut fi contactat. Biroul de presă al Eximbank a refuzat să pună la dispoziţie o copie a declaraţiilor de avere a lui Ionuţ Costea şi a celorlalţi membri ai Consiliului de Administraţie al Eximbank.

Totuşi, am reuşit să obţin o copie a acesteia, care este ştampilată cu ştampila Eximbank şi conţine menţiunea conform cu originalul. Potrivit declaraţiei sale de avere, Ionuţ Costea, fratele mai mic al Mihaelei Geoană, deţine o avere impresionantă. Acesta are în proprietate 1.000 de metri pătraţi pe strada Drum Vadu Moţilor din Bucureşti încă din 1996. Zece ani mai târziu, Costea devenea alături de alte trei persoane proprietar peste 31.200 de metri pătraţi de teren în comuna Dascălu de lângă Bucureşti, zonă care s-a dezvoltat puternic în ultimii ani din punct de vedere imobiliar. La capitolul imobile, Ionuţ Costea stă chiar mai bine. În 1988, părinţii săi, Ion şi Margareta Costea, i-au donat acestuia, dar şi surorii sale, Mihaela, apartamentul în care familia a locuit în perioada comunistă. Locuinţa este plasată într-un bloc pe strada Brâncuţei, devenită între timp Uruguay, situată lângă Parcul Herăstrău. Din 1994, actualul preşedinte al Eximbank este proprietarul unui apartament de 80 de metri aflat pe strada Doctor Felix, situată lângă Paiţa Victoriei.

În familia Geoană-Costea, afacerile s-au făcut cel mai bine în... familie. Aşa se face că Ionuţ Costea a cumpărat în 1996 un alt apartament, de 150 de metri pătraţi, împreună cu Andrei Barba, vărul său, şi cu Octavian Barba. Anul trecut, acesta şi-a mărit colecţia de proprietăţi cu încă două imobile. A cumpărat o vilă pe strada Sandu Aldea, la numărul 25, stradă situată într-o altă zonă de lux a Bucureştiului, undeva între Arcul de Triumf şi Universitatea de Agronimie. Ce-a dea doua proprietate achiziţionată anul trecut este o vilă de vacanţă în Năvodari, în complexul Coral Beach.

Ionuţ Costea este şi un pasionat de automobile, fiind proprietarul unor maşini de lux: un Audi A6, un BMW şi un Porsche Cayenne. Colecţia de ceasuri şi bijuterii a preşedintelui Eximbank se ridică la 50.000 de euro, potrivit declaraţiei sale de avere. La capitolul conturi sau depozite bancare, cumnatul lui Geoană stă foarte bine. Acesta deţine 90.000 de lire sterline depuse într-un fond de pensii la Barcleys Bank, circa 850.000 de euro, peste 400.000 de dolari şi 92.000 de lire sterline, bani depuşi în diverse conturi în ţară şi în străinătate. Acestor sume li se adaugă şi 570.000 de lei aflaţi într-un cont de la o bancă din România. Proprietar al mai multor firme în anii trecuţi, Ionuţ Costea a preferat să-şi mute afacerile în străinătate. Acesta susţine că este proprietarul a trei companii pe care le deţine în proporţie de sută la sută, acţiunile acestora valorând în parte câte 1.000 de lire sterline.

Preşedintele Eximbank are şi datorii destul de mari, angajate pe termene scurte de timp, de unul sau doi ani. Acesta a făcut în 2008 un împrumut de 1.477.500 de euro, bani luaţi de la Unicredit Ţiriac Bank şi pe care trebuie să-i restituie până în 2010. Un alt împrumut, de 342.000 de euro făcut la aceeaşi bancă, are un termen mai lung de restituire. Creditul a fost făcut tot în 2008 şi va trebui returnat în 2018. Tot în favoarea Unicredit Ţiriac Bank, Ionuţ Costea are depuse două garanţii bancare, una în valoare de 340.000 de euro şi o alta de 56.000 de euro. Cumnatul lui Mircea Geoană a mai făcut două împrumuturi anul trecut, unul de 1.168.000 de euro şi altul de 200.000 de euro. Banii au fost luaţi de la societăţi nebancare şi au ca termen de rambursare anul 2009.

Din ce bani au fost restituite toate aceste împrumuturi este greu de precizat, deoarece Ionuţ Costea nu precizează valoarea sumelor care reprezintă veniturile sale, în dreptul acestora fiind trecut „conform fişă fiscală”. Acesta a încasat anul trecut venituri ca preşedinte al Reiffeisen Banca pentru Locuinţe, de la Emporiki Bank, unde a lucrat câteva luni, şi a primit îndemnizaţii pentru consiliile de adminsitraţie de la Romgaz şi Cuprom, iar soţia sa a avut venituri ca director adjunct la Deutsche Bank. Despre numirea lui Ionuţ Costea în Consiliile de Administraţie ale Romgaz şi Transgaz, companii strategice din sistemul energetic naţional, am scris ieri, aici.

Recent, Hotnews.ro a intrat în poseisia contractului de mandat al lui Ionuţ Costea ca preşedinte al Eximbank. Din documente rezultă că acesta câştigă 89.062 de lei pe lună fără alte stimulente, adică 20.760 de euro. Contractul a fost semnat în aprilie 2009 de fostul preşedinte AVAS, Mircea Ursache, membru PSD. Potrivit specialiştilor contactaţi de Hotnews.ro, salariul preşedintelui Eximbank, de 20.760 de euro este considerat la nivelul pieţei bancare, unde există chiar şi venituri de 25.000 sau 30.000 de euro în cazul bancilor de top. Diferenţa ar fi că toate celelalte bănci funcţionează într-o piaţă concurenţială dură, în timp ce Eximbank e o banca de stat, finantata de la buget, cu o cota de piata de sub 1%, potrivit datelor de la Banca Naţională, preciza recent site-ul de ştiri.

Chiar şi cu acest salariu foarte mare, la care dacă ar fi să se adauge unul la fel de consistent încasat de soţia sa, Ionuţ Costea nu ar avea cum să acopere împrumuturile făcute pe un an sau pe doi, a căror valoare totală se ridică la 2.845.500 de euro. Cel puţin nu din veniturile afişate, de director de bancă şi din îndemnizaţiile încasate pentru participarea la cele două consilii de administraţie.

01 decembrie 2009

Familia Geoană-Costea, interese în zona energiei

Ecourile vizitei lui Mircea Geoană la Moscova nu s-au stins încă în condiţiile în care candidatul PSD la preşedinţie a evitat să explice care au fost motivele vizitei sale în capitala Rusiei făcută în data de 27 aprilie anul acesta, în vremea când era nu numai preşedinte al Senatului, ci şi vicepreşedinte al CSAT.
Hotnews.ro a scris despre faptul că discuţiile purtate de Geoană la Moscova au vizat privatizarea Romgaz, cea mai importantă companie de gaz natural din România, dar şi alte chestiuni legate de zona energetică. Liderul PSD a precizat doar că vizita a fost una „privată" şi că "n-a fost vorba despre privatizarea Romgaz".

Până când motivele deplasării vor fi lămurite de preşedintele PSD, un lucru este cert: interesele în zona energetică a lui Mircea Geoană. Acesta a reuşit să-l impună în noiembrie 2007 pe cumnatul său, Ionuţ Costea, în Consiliul de Administraţie al Romgaz. După ce a cerut în repetate rânduri desfiinţarea Fondului Proprietatea, Geoană a reuşit să forţeze mâna PNL, aflat la acel moment la guvernare, şi a obţinut postul de administrator al Romgaz pentru cumnatul său. Numirea lui Costea la Romgaz a fost făcută din partea...Fondului Proprietatea. Costea a fost retras anul acesta din Consiliul de Administraţie al Romgaz. După ce PDL a intrat la sfârşitul anului la guvernare alături de PSD, Mircea Geoană a reuşit să mai obţină o poziţie similară în consiliul de administraţie al unei alte companii-cheie a sistemului energetic naţional. Este vorba despre Transgaz, compania care deţine monopolul trasportului gazelor naturale. Costea a fost numit la Transgaz în luna martie şi încă ocupă această poziţie.

Întrebarea este dacă Ionuţ Costea i-a pus la dispoziţie cumnatului său informaţii strategice şi confidenţiale privind cele două companii-cheie ale sistemului energetic naţional, pe care liderul PSD le-a folosit în timul vizitei la Moscova. De altfel, Mircea Geoană nu clarificat încă nici cine a plătit vitzita sa „privată” în capitala Rusiei, ale cărei costuri ar fi putut ajunge la 100.000 de euro, şi nici cine l-a însoţit. Toate aceste întrebări le-am pus mai explicit aici.

Privatizarea Romgaz, companie strategică a sistemului energetic naţional, a fost o temă atinsă în această campanie electorală. Preşedintele Traian Băsescu susţinea că cei trei moguli media sunt interesaţi să pună mâna pe companii precum Poşta Română, Romgaz, Transgaz, Conpet sau Oil Terminal. Cel mai interesat de privatizarea Romgaz s-a arătat Dinu Patriciu, cel care în 2008 cerea privatizarea celor 200 de licenţe deţinute de compania Romgaz, afaceristul susţinând că statul este un prost manager şi că societatea ar trebui desfiinţată. Privatizarea Romgaz a fost introdusă pe agenda Consiliului Suprem de Apărare a Ţării în 2006, însă preşedintele Traian Băsescu a cerut amânarea procedurilor de privatizare cu trei ani.

Mâine o să scriu mai multe despre impresionanta averea lui Ionuţ Costea, care a reuşit să adune o colecţie numeroasă de case, specialitatea familiei de altfel, şi sume de bani considerabile.