Votul ca o loterie

Am votat deja. Am fost cetăţean jucător. Apoi am jucat la 6/49. Era mai multă lume la secţia de votare decât la agenţia Loto de la parterul blocului meu. Aşa că mi-am zis să îmi încerc norocul, că deh, cine ştie? În plus, cine ştie ce va fi diseară, cine ştie ce va fi în următorii cinci ani? În tot cazul, votul de azi e ca o loterie. Iar motivele sunt, cred, destul de clare pentru toţi.

Nu am deschis încă televizorul şi aş vrea nici să nu o fac până pe la ora 21,00. Nu mai pot să văd că orice bâlbă a unui preşedinte de secţie de votare, că orice chefliu care l-a petrecut pe Moş în avans şi că orice babă analfabetă este contabilizată la tentativă de fraudă. Şi nu mai vreau să aud de la corespondenţii de la faţa locului că românii nu au votat încă pentru că sunt la biserică, că nu au votat după ce au ieşit de la biserică pentru că s-au dus să mănânce de prânz şi aşa mai departe.