Presa nu decide preşedintele

Ca mulţi alţi jurnalişti, susţin şi eu că această campanie a fost cea mai dură şi murdară din câte am trăit. Cea din 2004 îmi pare acum cel mult incitantă. În afara celebrelor stenograme PSD, nimic nu a „tulburat” atunci o presă aservită şi îngenuncheată de PSD şi Adrian Năstase.

Traian Băsescu nu a fost un preşedinte comod, nici inspirat, poate prea impulsiv şi prea decis să-şi spună părerea despre orice. S-a expus excesiv de mult în cei cinci ani, fapt care într-o măsură destul de mare i-a dăunat pentru ca adversarii săi politici au speculat fiecare declaraţie, şi pentru care o anumită parte a presei l-a atacat constant. Au fost momente când nu a ştiut să tacă, când nu a avut tact, când a girat oameni care nu meritau asta. A greşit (cazul Ticu Dumitrescu –CNSAS), a deranjat (susţinerea şefului DNA), a atacat (mogulii şi o parte a presei), dar a jucat cartea omului politic.
Omul politic Traian Băsescu mi-a strârnit multe trăiri în ultimii cinci ani. De la respect la furie şi dezamăgire. În această campanie electorală mi-a câştigat aprecierea.

Cinci ani a avut împotriva lui o televiziune care a funcţionat precum picătura chinezească. După cinci ani în care a fost personaj principal negativ la Antena 3 la o oră de maximă audienţă, vara aceasta împotriva lui Băsescu s-au adăugat Realitatea TV, la modul vizibil, şi TVR, prin ignorarea preşedintelui şi apoi a candidatului Băsescu. Traian Băsescu a intrat în campania electorală având împotriva lui cea mai importantă parte a presei. A fost atacat cu cazul Hayssam, cu aşa-zisele afaceri cu armament ale fratelui său, membrii PDL apropiaţi preşedintelui au fost luaţi la rând de dezvăluiri de presă legitime sau nu chiar în campania electorală, iar ceea ce credeam că va fi lovitura de graţie, filmul cu copilul lovit, a fost plasat în penultima săptămână de campanie cu scopul de a-l scoate de pe scena politică.

În ciuda acestor lovituri devastatoare, Băsescu a ieşit preşedinte. Sper că lucrul ăsta va reprezenta o lecţie cel puţin pentru patronii şi şefii de presă: votul cetăţenilor decide preşedintele şi nu o televiziune sau un trust. Nimic nu va şterge comportamentul unor instituţii de presă şi al unor jurnalişti, însă sper şi cred că unele dintre ele vor reveni la decenţa profesională de dinainte de a se angaja în schimbarea preşedintelui.

De la Traian Băsescu aştept un singur lucru: să arate că a învăţat ceva din experienţă ultimilor cinci ani şi a campaniei electorale.