SRI, complice la fuga lui Hayssam?

George Maior, directorul SRI, declara duminica trecută la Realitatea TV, că Serviciul ştie "precis" cum a plecat din ţară Omar Hayssam. Maior a afirmat şi că a trimis "dosarul la Curtea de Apel Oradea", acolo unde se judecă procesul privind fuga din ţară a sirianului.

Mihai Şoica face publice în EVZ amănunte din dosarul clasificat al fugii sirianului. În articol sunt prezentate mai multe informaţii spectaculoase despre monitorizarea lui Omar Hayssam de către SRI. Concluzia e simplă: deşi au ştiut pas cu pas unde e Hayssam, nici SRI, nici DGIPI nu au alertat poliţia sau autorităţile portuare pentru a-l împiedica pe acesta să fugă din ţară. În termeni juridici, atunci când ştii despre comiterea unei infracţiuni şi nu anunţi autorităţile se numeşte că eşti complice.

„Din momentul activării cartelei (...), deplasarea acestuia a fost stabilită tehnic pe traseul Voluntari-Slobozia, Ţăndărei, Stupina, în data de 26 iunie 2006, în intervalul orar 14.43-18.24; pe raza municipiului Constanţa şi în proximitate, în seara zilei de 26 şi în ziua de 27 iunie 2006, inclusiv în zona portului, stabilit tehnic între orele 21.28-23.10, respectiv Mamaia şi Ovidiu; în zona locuinţei din Bucureşti a lui Omar Hayssam în data de 28 iunie, între orele 18.32- 19.29. Evidenţierea tehnică a modului de deplasare a lui Hayssam a fost posibilă datorită apelurilor efectuate şi a mesajelor SMS de la numărul de telefon 0746.005.006, prin vizualizarea geografică a releelor de telefonie mobilă accesate la iniţierea de apeluri şi mesaje”, se arată în documentul pe care îl citează EVZ.

În dosar mai sunt citate şi alte documente din care reiese că Omar Hayssam a părăsit Bucureştiul pe 29 iunie, împreună cu Omar Mahmoud, pe traseul Voluntari, Lilieci, Ioan Roată, Slobozia, la bordul unui BMW cu numărul B-79-XOX.

Fuga lui Hayssam a decapitat la acel moment conducerea a două servicii secrete, plus pe cea a Parchetului General. Şi alţii au plătit pentru asta: şefii mai multor direcţii şi servicii din SRI şi DGIPI au fost schimbaţi. La acea vreme, ţapul ispăşitor a fost considerat procurorul Ciprian Nastasiu, cel care a cerut eliberarea din detenţie a lui Hayssam pe motiv de boală. Presa vremii consemna şi reacţiile reprezentanţilor SRI şi DGIPI care susţineau că NU l-au monitorizat pe sirian spunând că nu era de competenţa lor, aruncându-şi responsabilitatea de la unul la altul.

În lumina noilor informaţii, lucrurile se văd acum altfel şi se nasc câteva noi întrebări despre fuga lui Hayssam.
1.Dacă era monitorizat, de ce SRI sau DGIPI nu au alertat poliţia sau autorităţile portuare pentru a-l împiedica pe Hazssam să fugă din ţară?
2.Cine din SRI şi DGIPI a ştiut şi avizat monitorizarea lui Hayssam?
3.Cine avea competenţă pentru a bloca fuga lui Hayssam, în condiţiile în care acest lucru era ştiut oficial?
4.Nu a fost oprită plecarea lui Hayssam pentru ca trebuia respectată promisiunea „Profesorului” faţă de sirian că va fi lăsat să plece din ţară?
5.Au existat în SRI sau DGIPI anumite facţiuni care l-au supravegheat pe sirian fără ştirea conducerii de atunci, dar care au predat datele noilor şefi?
6.Preşedintele Traian Băsescu, beneficiar potrivit Constituţiei al informaţiilor culese/obţinute de serviciile secrete, a ştiut despre faptul că Hayssam era monitorizat în momentul fugii din ţară?

Tăcerea complice a unei părţi a presei

UPDATE - Aveti o singură variantă de răspuns la următoarea întrebare: cine este acum la Antena 3 pe post de invitat? Evident, aţi răspuns corect! Chiar Sorin Roşca Stănescu! Culmea tupeului public mi se pare faptul că vorbeste despre presă, despre faptul că presa este hulită de Cotroceni, dar că este apreciată peste ocean. Este prezentat şi un material pe marginea subiectului înregistrării în care "Roşca explică faptul că demersul său jurnalistic a fost întreprins pentru a obţine clarificări referitoare la anumite subiecte sensibile"!!

Omerta este legea tăcerii aplicată de mafie. Astăzi a fost aplicată şi de o parte a presei pentru a-i proteja pe Sorin Roşca Stănescu şi Biogdan Chirieac. Pentru Jurnalul naţional, Cotidianul, Adevărul, Gardianul, Gândul subiectul interceptării discuţiei dintre Cătălin Macovei, şeful Agenţiei Naţionale de Integritate, şi autointitulaţii „cetăţeni” Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac, nu există în ediţiile de astăzi.

Publicarea de către ziarul Curentul a interceptării incomodei discuţii dintre cei trei are indiscutabil valoare de subiect de presă. Cinci cotidiene de referinţă, serioase, nu scot o vorbă despre subiectul zilei de ieri. Nici un rând.
Care ar fi motivele? Să încercăm nişte explicaţii.

Jurnalul naţional. Ziarul are un singur subiect pe ordinea de zi – Traian Băsescu şi PDL. Orice are legătură „de rău” cu Băsescu, partidul care-l susţine sau apropiaţii săi, contează. Restul e umplutură, subiecte de revistă, de magazin, de ce vreţi. În plus, Marius Tucă este bun amic atât cu Sorin Roşca Stănescu, cât şi cu Bogdan Chirieac. Şi nu este singurul. Mai sunt pe la JN şi alte persoane cu atribuţii de conducere care se bat pe burtă cu cei doi.

Cotidianul. Tăcerea ziarului condus de Cornel Nistorescu mi se pare cel puţin ciudată. Nistorescu este cunoscut ca un aprig adversar al lui Roşca Stănescu. Aş putea spune, fără să greşesc, că cei doi se urăsc. Rivalitatea lor datează încă de pe vremea când unul conducea Evenimentul zilei, iar celălalt Ziua. Adversitatea dintre cei doi s-a mutat şi în tribunal, cei doi dându-se unul pe altul în judecată de nenumărate ori. În condiţiile astea, nu pot să mă gândesc decât la faptul că lui Nistorescu i s-a cerut „de sus” să ignore subiectul.

Adevărul. Sunt sigură că toţi cei din conducerea Adevărului – Grigore Cartianu, Laurenţiu Ciocăzanu, Ovidiu Nahoi - au fost revoltaţi de conţinutul înregistrării, cu toate astea, nimeni nu a scris niciun rând. Nu au publicat absolut nimic. Nu pentru că „Noi nu facem politică”, dacă ar fi să citez un soi de slogan al ziarului, ci pentru că patronul lor face politică şi face şi afaceri. Unele dintre ele chiar cu Roşca. Mai mult, cei doi sunt şi neamuri: Patriciu i-a botezat cei doi copii de până în cinci ani ai lui Roşca.

Gardianul. Alături de Ziua, Gardianul face parte din partea neasumată a trustului Realitate-Caţavencu. Cele două ziare au mers de multe ori în tandem atunci când a fost nevoie în a promova sau a nu promova anumite subiecte. În plus, Alecu Racoviceanu este un bun prieten al lui Roşca Stănescu.

Gândul. Aici motivele nu mai ţin de Roşca, ci de Bogdan Chirieac. Acesta din urmă a fost cofondator al ziarului şi redactor şef până anul trecut când a fost dat afară în urma unei anchete de presă. Mihai Munteanu de la EVZ a dezvăluit că Bogdan Chirieac a făcut zeci milioane de euro din afaceri cu statul, afaceri pe care a încercat să le influenţeze pozitiv prin câteva editoriale ale sale. Atunci a fost forţat să plece de la Gândul şi i s-a întrerupt contractul pe care îl avea la PROTV.

Doar Evenimentul zilei şi România liberă au scris astăzi despre încercarea de şantaj făcută de Rosca Stănescu asupra lui Cătălin Macovei cu spijinul şi complicitatea lui Chirieac.
Asta e partea care ţine de presa scrisă. La TV, lucrurile au stat cam la fel. Realitatea TV a dat doar ştirea despre faptul că şeful ANI a declarat aseară la B1TV că se simte şantajat. La Antena 3 subiectul nu a existat. Era şi greu, în condiţiile în care ambele televiziuni beneficiază frecvent, chiar obositor, de „expertiza” lui Roşca şi Chirieac. Depre ce a fost aseară la TV puteţi citi mai multe pe blogul lui Costi Rogozanu.

Scurt compendiu de constrângere, intimidare şi şantaj

Astăzi de dimineaţă, în ziarul Curentul, a avut loc lansarea unui mic îndreptar de constrângere, intimidare şi chiar de şantaj. Au luat parte: Cătălin Macovei, înalt demnitar al statului, şeful Agenţia Naţională de Integritate, zisă şi ANI, Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac, doi domni care au încetat a mai fi jurnalişti în momentul în care s-au apucat de afaceri pe spatele publicaţiilor unde lucrau. Evenimentul a fost marcat printr-o înregistrare ambientală, realizată de nu se ştie cine. Putea fi făcută la fel de bine de vreun serviciu secret sau de vreun particular care a investit în astfel de aparatură.

Prezentarea îndrumarului este însoţită de un "recital" al lui Roşca Stănescu, început în forţă. Abia ajunge la masă, la El Capitan, şi-l ia tare pe Macovei: „Deci cum i-am spus şi lui Bogdan eu nu am nicio simpatie pentru tine... Pentru că ştiu că ai mers de la unul la altul încercând să-ţi păstrezi, să-ţi consolidezi poziţia.... Ăştia pe care-i controlezi i-ai mai iertat, i-ai mai nu ştiu ce. Ai făcut un fel de negustorie cu această instituţie publică în detrimentul...”.

Cum poziţia de forţă a fost deja stabilită, urmează atacul frontal al lui Roşca: îl acuză pe Macovei că ar fi luat 100.000 de euro cu împrumut de la un cămătar, în realitate şeful ANI fusese doar martor la acel împrumut făcut de un apropiat al său. Întrebarea este totuşi de ce s-a angajat şeful ANI ca martor într-o afacere cu cămătrari?

SRS: Păi ştii că ai luat 100.000 de la un domn?
CM: Nu, arătaţi-mi hârtia!
SRS: Nu ştiu... (scoate documentul)
CM: Nu, domnu’ ăsta a luat împrumut.
SRS: E semnătura ta?
CM: Da!
SRS: Şi ce scrie aici?
CM: „În prezenţa martorului“. „Contractul a fost încheiat în prezenţa martorului Macovei“. Da, aşa e, şi e valabil şi în ziua de azi că ăla n-a dat banii. Adevărat tot ce scrie de la un cap la altul şi adevărat că-i semnătura mea. Dar n-am luat eu, din păcate. Acum îmi pare rău, fie vorba între noi, că n-am luat nimic de acolo.

Cum partea cu intimidarea nu a ieşit, asupra lui Macovei fiind pusă totuşi suficient de multă presiune, se trece la scos informaţii de la acesta.

SRS: La data aceea. Pentru ca „poporul“ să afle adevărul, pentru a se face puţină dreptate, m-ar interesa unde v-aţi dus cu investigaţiile. Până unde au ajuns aceste investigaţii?
CM: Păi la Blaga s-a terminat. Asta ştiţi!
SRS: Nu ştiu! Şi l-aţi găsit curat?
CM: Păi am dat-o public asta. Ce-am terminat. Blaga a justificat tot.
SRS: Nu i-aţi găsit conturile de afară?
CM: Suntem în procedură... Lui Blaga?
SRS: Da.
CM: Sincer, nu le-am căutat.
SRS: Urât.
CM: Urât, dar nu am ştiut.
SRS: Dar ceilalţi doi?
CM: La ceilalţi doi sunt procedurile în curs. Durează. Ştiţi cum v-am zis şi la televiziune. Elveţia nu mai e ce-a fost. Elveţia dă tot acuma, dar e o procedură mai complicată.
SRS: Păi şi dacă le dă după alegeri?
CM: Am înţeles. Poate dă înainte de alegeri. Aici aveţi dreptate că, dacă afli prea târziu, degeaba afli.
SRS: Ar trebui să se ştie.
CM: Am înţeles ideea.......

Acum, că SRS i-a explicat clar că acele informaţii din Elveţia, care „nu mai e ce-a fost” (sic!), ar fi bine să apară până în alegeri, acesta trece la a cere amănuntele importante şi relevante, care pot foarte bine fi dovezi excepţionale într-o anchetă jurnalistică onestă, dar şi informaţii de şantaj. Depinde pe mâna cui încap.

SRS: Păi şi cât mai durează procedura asta?
CM: Dacă v-aş zice că durează o saptămână... Nu vă pot garanta cât mai durează. Nu ştiu, uite o să mă interesez şi vă transmit mâine prin Bogdan. Că eu acuma sunt ocupat să dau cu subsemnatul pe la diverse autorităţi, că tot ziceţi dvs. Că mă şantajează, că mă are Băsescu la mână cu nu ştiu ce. Şi chiar nu prea m-am mai preocupat în ultima vreme ce s-a mai întâmplat, dar mâine vă transmit prin maestru’.
SRS: Da, Bogdane?
CM: Că eu cred că nu mai e. Teoretic n-ar trebui să mai dureze mult.
SRS: Oricum, şi nişte detalii ar fi utile. Unde sunt, cum sunt, numere. Mmm?
CM: Am înţeles.

Da, SRS cere localizarea conturilor, numerele lor şi alte detalii, la care Cătălin Macovei răspunde prompt: „Am înţeles!”. Lipseşte „Să trăiţi!” Acum ceva vreme, poate două luni, Sorin Roşca Stănescu a afirmat la Realitatea TV, la „Ora de foc”, faptul că miniştrii Videanu şi Berceanu deţin conturi în străinătate. SRS a afirmat atunci că va reveni în câteva zile şi va prezenta date exacte, numere, localizare precisă etc. Această declaraţie l-a făcut atunci pe Videanu să intervină telefonic şi să nege informaţia. Adică SRS nu prea a pierdut vremea şi a început să arate pisica.
Revenind, la întâlnirea din Snagov, abia acum urmează adevăratul număr de „magie” al lui Roşca, unde tehnica sa este expusă în toată splendoarea anilor în care s-a antrenat pentru a ajunge la un asemnea nivel de rafinament în constrângere, intimidare şi chiar şantaj.

SRS: Dacă, de pildă, tu-mi dai numerele de cont eu le trimit câte 5 Euro.
BC râde cu poftă
CM: De ce?
SRS: Ca să le verific. (n.r. - râde cu poftă. De fapt, el le trimite bani ca să vadă demnitarii că el le ştie conturile. Incomod, nu? Şi apoi „să-i poată strânge de coaie“ după cum mărturiseşte ulterior).
CM: Asta putem să facem şi noi.
SRS: Poate voi n-aveţi. Eu am. I-am strâns.
BC şi SRS râd cu poftă.
CM: Noi n-avem, e-adevărat.

Situaţia este absolut halucinantă. Mă întreb ce-o fi fost în sufletul jurnaliştilor tineri, ăia care încă mai cred în meseria asta, când au citit stenograma discuţiei dintre cei trei? Mă refer la ziariştii ăia care-şi rup teneşii alergând după o exclusivitate de la ANI, nu care se plimbă cu un BMW-ul exclusivist, care dau zeci de telefoane la care nu îi răspunde nimeni, nu care îl convoacă la întâlnire pe şeful de la ANI, ăia care mănâncă pe fugă covrigi reci şi uscaţi, nu care iau masa la El Capital în Snagov cu şeful ANI. Mi-aş dori să ştiu că şi-au spus în sufletul lor că NU vor dori să se facă Sorin Roşca Stănescu sau Bogdan Chirieac când vor fi mari.

Astăzi Evenimentul zilei m-a dezamăgit

Am constatat cu surprindere că Evenimentul zilei nu a consemnat deloc, nici măcar sub formă de ştire, faptul că fiul fostului ministru al Integrării, Hildegard Puwak, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare.
Nici pe pagina de internet, nici în varianta tipărită. Ziarul care pus urmărul la demisia unui ministru acum şase ani, astăzi a tăcut.

Şpăgi de o jumătate de milion de euro, confiscate

Curtea de Apel Piteşti a pronunţat săptămâna trecută decizia definitivă de confiscare a unei părţi din averea fostului şef al Serviciului de Permise Auto Piteşti, Codruţ Vlăsceanu. Instanţa a hotărât confiscarea a 458.805 euro, 1.580 dolari şi 29.345 lei, bani nejustificaţi de familia Vlăsceanu.

Când toată presa relata în iunie 2008 despre cei 20 de arestaţi în dosarul Permiselor Auto din Piteşti, Departamentul Anchete/Reportaj de la Realitatea TV a abordat subiectul dintr-o altă perspectivă: a averilor celor arestaţi. Împreună cu colegii mei de atunci am muncit o zi şi o noapte ca să găsim declaraţiile de avere ale arestaţilor (cei care erau angajaţii Serviciului), să aflăm adresele proprietăţilor lor, să punem informaţiile cap la cap, să filmăm, edităm şi să montăm materialul, pe care îl puteţi urmări aici.



Ancheta noastră a fost publicată în data de 19 iunie la Realitatea TV şi în Cotidianul, iar în data de 23 iunie Agenţia Naţională de Integritate (ANI) s-a autosesizat şi a demarat o anchetă.

Dintr-un comunicat făcut public ieri de ANI, reiese că s-au constatat următoarele:
- membrii familiei lui Codruţ Vlăsceanu au dobândit averi ce nu pot fi justificate prin veniturile realizate de către aceştia, având în vedere vârsta sau ocupaţia;
- în perioada 2000 - 2008, valoarea averii dobândite de către Codruţ Vlăsceanu, împreună cu familia, este în cuantum de 3.097.596 RON, iar veniturile realizate de aceştia au fost în cuantum de 734.407 RON, rezultând o diferenţă vădită, în sumă de 2.171.109 RON.

Este a doua decizie importantă a justiţiei pronunţată într-un caz dezvăluit de presă într-un interval de timp foarte scurt. Sunt sigură că foştii mei colegi din Departamentul Anchete/Reportaj de la Realitatea TV, cu care am lucrat la acest subiect (Razvan, Gabi), apreciază acum fiecare minut dintr-o lungă noapte în care am făcut materialul. A meritat!

Cum s-a încheiat o anchetă publicată acum şase ani în EVZ

Mihai Puwak, fiului lui Hildegard Puwak - fost ministru PSD al Integrării Europene - , a fost astăzi condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare de către magistraţii Judecătoriei Sectorului 4 pentru deturnare de fonduri şi schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor europene.

Acesta este, pe scurt, punctul final al unor anchete jurnalistice începute acum şase ani de Liviu Avram la Adevărul şi terminate de mine la Evenimentul zilei. Liviu este cel care a făcut publică pentru prima dată informaţia că fiul ministrului Integrării de la acea dată, Hildegard Puwak, a beneficiat de fonduri europene prin câteva firme ale sale. În Evenimentul zilei am avut vreo trei anchete despre faptul că Mihai Puwak, fiul ministrului, a deturnat şi schimbat destinaţia fondurilor, beneficiarii lor fiind foşti colegi de-ai săi de facultate, că legătura din Germania a firmei era o verişoară a soţului lui Hidegard Puwak, dar şi că Mihai Puwak a beneficiat de peste cinci miliarde de lei de la bugetul de stat, printr-un program al Universităţii de Agronomie, bani nerambursabili.

Mediafax consemnează azi că „anchetatorii au stabilit că în realitate cei 15 "stagiari" nu erau angajaţi ai firmei, ci foşti colegi de facultate ai inculpatului, iar proiectul nu şi-a atins scopul pentru care a fost finanţat.

Pe scurt, lucrurile au stat aşa, reaminteşte azi Mediafax:
În 28 februarie 2002 a fost încheiat contractul de finanţare nerambursabilă între Centrul Naţional pentru Programul de Formare Profesională "Leonardo Da Vinci" şi societatea "P & I Internaţional" SRL, reprezentată legal de către Mihai Puwak.
Conform contractului, a fost alocată suma de 40.200 de euro pentru realizarea proiectului "Formarea tinerilor absolvenţi în domeniul ingineriei urbane", care avea ca scop principal realizarea unui stagiu de plasament/schimb în străinătate cu o durată de opt săptămâni. Formarea profesională a celor 15 stagiari trebuia realizată în colaborare cu parteneri din Germania, fiind indicată iniţial firma "Haka GmbH", care însă a comunicat renunţarea la parteneriat.

În acest context, în cadrul proiectului a apărut o altă entitate juridică intitulată DEBEROM, în numele căreia contractul a fost semnat de Alida Stalek, verişoara lui Iosif Puwak, soţul ministrului Integrării. Fiind rudă, Alida Stalek nu avea dreptul, conform clauzelor contractuale, de a participa la un astfel de proiect. Mai mult, s-a stabilit că acest contract s-a semnat cu o entitate juridică inexistentă în acel moment. Anchetatorii au stabilit că în realitate cei 15 "stagiari" nu erau angajaţi ai firmei, ci foşti colegi de facultate ai inculpatului, iar proiectul nu şi-a atins scopul pentru care a fost finanţat.

Practic, judecătorii au confirmat punct cu punct cele mai importante dezvăluiri pe care le-am semnat în EVZ acum şase ani. Acum, pentru că există acest final, cred că pot să le mulţumesc lui Carol Sebastian, care s-a dovedit un editor extrem de scrupulos şi care m-a determinat să merg până în pânzele albe, şi Marianei Bechir care m-a ajutat în acele zile de maximă presiune.

Mi-ar fi plăcut să indic linkurile către articolele EVZ, însă arhiva ziarului nu funcţionează. Dacă le căutaţi pe internet, le puteţi găsi, cred. Reţin două tituri: "Puwak, încă o dovadă!" şi “Puwak, demisia şi banii înapoi!”

Nea’ Nicu Văcăroiu a secretizat Curtea de Conturi a României

Curtea de Conturi a României (CCR) este instutuţia supremă de audit a felului în care este cheltuit/gestionat/fraudat banul public. Curtea de Conturi nu a fost niciodată cea mai transparentă instituţie din România, însă de doi ani, de când preşedinte a fost numit Nicolae Văcăroiu, lucrurile s-au schimbat radical.

După instalarea lui Nea’ Nicu, site-ul instituţiei, dar şi modul de comunicare cu presa s-au modificat substanţial. Trecând peste faptul că luni de zile site-ul nu a funcţionat deloc, noul aspect al acestuia este deplorabil. Pe interfaţă se găseşte acum o poză a sediului CCR care pare făcută cu un telefon mobil. Calitatea imaginii este jalnică, sediul CCR putând fi uşor confundat în acea poză cu orice primărie de comună. Nici secţiunile site-ului nu sunt organizate în cel mai fericit mod. Cât despre conţinut, abia aici intervine adevărata problema.

Rapoartele de activitate ale instituţiei au dispărut complet de pe site. Nimic din ceea ce putea fi accesat în trecut nu mai este disponibil acum. Nimic! Îmi aduc bine aminte că pe vechiul site erau vreo 20 de rapoarte de audit, nu toate foarte actuale, dar cel puţin existau: Hidroelectrica, Ambulanţa Bucureşti, cheltuielile din campaniile electorale ale partidelor (de doi de asta nu se mai ocupă Curtea de Conturi, ci Autoritatea Electorală Permanentă), Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate etc, la care se adăugau şi rapoartele anuale ale CCR.

Ceea ce era un fel de arhivă publică a CCR se află acum la secret. Pe noul site se mai găseşte doar raportul anual de activitate pe 2007 al CCR, un fel de dare de seamă extinsă. Nu mai există însă niciun raport de audit făcut la instituţii distincte. Nici dacă le trimiţi vreo solicitare pe Legea 544/2001, să zicem, nu „rişti” să ai un succes mai mare. Răspunsul clasic venit de la biroul de presă al instituţiei este că rapoartele sunt trimise spre „valorificare” la Parchet/DNA, şi că, până ce Parchetul/DNA-ul nu-şi termină treaba, nu le pot furniza sau face publice. Iar cum CCR-ul are atribuţii de control în toate instituţiile/administraţiile/companiile de stat, cum repoartele făcute nu sunt disponibile pentru că au fost trimise spre „valorificare”, eu una mă aştept ca Parchetele/DNA-ul să fie sufocate de dosarele primite de la CCR.

Cum legea CCR nu s-a modificat de la instalarea lui Nea’ Nicu, mă întreb şi de ce unele rapoarte erau publice atunci, iar acum nu. Până la urmă e vorba de cheltuirea/gestionarea/fraudarea banul public care ar trebui să se afle la vedere.

Inglorious basterds - cu capul în podea

Aseară am fost la film - Inglorious basterds. Reţinusem că e cu Brad Pitt, nu şi că e regizat de Tarantino. Începe filmul. Pe banda de jos scrie "interzis sub 18 ani", apoi văd Tarantino şi mi-e clar: un nou film al lui Tarantino pe care o să-l urmăresc cu capul în podea. Scenele a la Tarantino, unele atroce, nu au fost chiar multe, dar au fost de o duritate extremă. Însă subiectul fimului e o fantezie atât de reuşită, încât la un moment dat mi-am dorit, în sinea mea, să fi fost inspirat din realitate, cu toate grozăviile alea atroce, şi războiul să se fi încheiat mai repede pentru că ar fi existat acea poveste din film. Dacă aţi văzut filmul, ştiţi de ce, dacă nu, merită să-l vedeţi chiar şi cu capul în podea/pe pereţi la unele faze.

Brad Pitt are un accent extrem de simpatic în film, iar rolul şi-l face foarte bine. Christoph Waltz, colonelul SS Landa în film, joacă îngrozitor de credibil, dacă pot spune asa... Sincera să fiu, nu aş dori vreodată să cunosc pe cineva precum colonelul Landa.

Viaţa la bloc, pe muzică de rotopercutor

Ziua de duminică are un ritual aparte pentru mine. Trezitul, de dimineaţă, foarte dimineaţă, când vecina de la opt se dă jos din pat şi-şi trage în picioare papucii de casă cu tălpi rigide din plastic. Doi paşi făcuţi pe parchetul laminat şi sunt drepţi. În timpul săptămânii nu mă deranjează asta, căci sunt matinală, însă nu şi duminica....

Dacă se întâmplă să ratez lipăitul papucilor de casă, nu am cum să ratez clopotele de la biserică. În fiecare dimineaţă de duminică mă întreb cum o fi pentru enoriaşii care locuiesc perete în perete cu bisericuţa de cartier. Eu stau la vreo două sute de metri distanţă şi tot aud fiecare clopot pe la opt, opt şi ceva. Nu se face ora prânzului şi tresar la zbârnâitul unui burghiu împins de vreun rotopercutor hotărât, care-şi face lor prin pereţii vecinilor. Aproape fără excepţie, duminica şi rotopercutorul, iar apoi ciocanul.

„Or fi atei”, a simplificat lucrurile maică-mea într-o duminică, când era venită pe la mine. Or fi, că altfel nu pot să înţeleg, eu fată de la munte, crescută cu respect pentru ziua de duminică, de ce unii nu-şi pot rezolva treburile casnice sâmbăta, de exemplu...

PS. La mulţi ani, Gabi! În zgomot de bormaşină, îţi doresc tot binele din lume! La mulţi ani tuturor celor care îşi sărbătoresc azi onomastica sau ziua de naştere!

De sâmbătă după-amiază

Oscar Benton - Bensonhurst blues